UPDATE: Continuând completarea calendarului zilelor de naştere, a celor dragi Creierului cu Plete, am dori, eu cu Pituţ, aici lângă mine, să anunţăm:

ziua de naştere a dragei noastre, Spuca,

vineri, 27 Iulie

Adică astăzi (de fapt mâine, pe când scriu asta)
Declaraţiile de dragoste şi felicitările sunt obligatorii. Astfel, trimiteţi un mesaj de bine, la numărul acesteia, adică:

072ATrecut

Mesajele vor fi contorizate, iar cei ce trimit, vor primi diferite bonusuri, cu ajutorul dragului vostru: eu.

Dar după ce ne-am făcut datoria şi i-am scris mesaj, revenim la articol…

Eu: You don’t even know how to spell „penis” in English!

Doresc să anunţ noul serviciu, Creierul cu Plete în colaborare cu FeedBurner, prin care vă puteţi abona, cu notificări pe e-mail, dacă se întâmplă să nu aveţi parte de notificările prin flood, realizate de mine, pe chat, în legătură cu noile articole. Butonul de abonare este pentru oameni deştepţi, astfel, cei proşti nu-l vor putea localiza în stânga articolului, cu titlul „Abonează-te”, doar dacă le spun unde e şi cum se numeşte, lucru pe care l-am făcut, sunt un cretin idiot dar să trecem peste că mi şi lene să pun virgule după cum vedeţi. Ş-acum să recuperez: ,,,,,,. Aşa că, v-aştept cererile.

Desigur, n-am mai scris şi a fost, pentru că am recuperat, acum că e cald şi pot face duş cu apă rece (fără să-mi mai fac foc în sobă), duşurile uitate în preocuparea cu blogul, de câteva săptămâni. Deci nu accept nici un fel de acuzaţii!

Ultimele noutăţi, din „ultimele” zile (deşi nu mi-am plănuit decesul, dar ştiu că voi mi l-aţi plănuit, aşa că, mă bizui!)

Am realizat în aceste câteva zile că, m-a sfătuit taică-meu, ca atunci când cresc şi o să fiu mare, să n-ajung ca el, pe degeaba, deoarece mi-am dat seama că, deja sunt cu 20 de centimetrii mai înalt. O altă chestie, despre bătrâneţe şi ani, a fost conştientizarea faptului că, oamenii privesc Judecata de Apoi ca pe un lucru bun. Oameni buni (deci ce-i cu sentinţă creştino-corectă), aţi stat 30 de ani la cozi la vânzare de lapte. Ce-i cu voi?

Azi, din ciclul „Ţară, ţară, vrem poştaşi!” am dat click, pe singurul cuvânt, care era un link, dintr-un articol, de pe-un blog anume’. M-a dus la alt blog, care avea şi acesta doar un cuvânt, cu link ataşat. Am dat click. Am ajuns pe acelaşi blog de la care pornisem.
Am o obsesie, de fiecare dată când mă pun la calculator, îmi pun căştile pe urechi şi rareori ascult ceva. Chiar mă gândeam să-mi pun borcanul de castraveţi (pe care l-am terminat acum 10 minute), căştile şi farfuria în care-mi face maică-mea refill-ul de telemea, la rubrica „Cine?”, deorece pur şi simplu, n-aş putea trăi fără ele. Şi s-ar potrivi perfect acolo, că nici eu, fără mine nu pot trăi. Şi nici Olivia sau Pipi, nu pot trăi fără mine.

Şi dacă tot veni vorba de Pituţ, l-am vizitat ieri (de fapt mi lene să calculez când o să public articolul şi alte). Nu v-aşteptaţi să spun multe iar despre Ştei. E exact la fel de deflagrat cum l-am lăsat, în ultima inspecţie. Ce-am observat de data aceasta este faptul că este total acoperit de umbră, deorece, străzile fiind adunate şi-nghesuite, clădirile şi de-or fi mici, tot îşi completează fiecare, una alteia, perimetrele de acoperire cu umbră. Şi tot legat de drumul acesta, ne-am deplasat tot cu Sebipopa, mă rog, deplasat fiind un cuvânt cam moale, pentru 120 la oră, viteza medie (!). Şi-am şi propus o nouă reclamă Calsberg:

„Blogării nu beau Calsberg. Dar dac-ar bea…ar fi cei mai buni blogări din lume”.

M-am luat cu vorba, ş-am uitat să vă spun că pe drum, am savurat cu Olivia…lângă mine, o doză de, berea mea preferată, Calsberg.

Astăzi, am decis cu Olivia că, eu, sunt mai urât, la fel de drăguţ şi chiar mai drăguţ decât mine. Astfel, am întrebat-o dacă a văzut vreodată un tip mai drăguţ ca mine şi i-am anulat orice răspuns, deorece, nu poate fi nimeni, eu fiind deja, cu 2 rânduri mai sus, mai drăguţ decât mine.

Discutam cu Ana Ţicărat la un moment dat şi am rugat-o, cu cea mai mare obiectivitate, de care e micuţa capabilă, să dea note, de la 1 la 5, la 6 dintre blogării orădeni, inclusiv eu, pe care i-am ales, strategic. O consider o alegere bună, ea nefiind interesată de blogosferă, putând să se numească chiar şi public „neavizat”. Şi uitaţi, ce-a răspuns. Să vă ofticaţi băi, că vă stă-n fire. Râdem după…

Moment de reculegere, deci reculegeţi-vă. Tragem aer în piept (aşteptăm să tuşească vreunu, să ne sincronizăm perfect) eliberăm aerul din piept…şi-acum:

AAAHAHAHAHAHAHA!!!

Bun. Mai departe.

Acum sincer, sunt eu cu ceva de vină, pentru că eu scriu anumite chestii, mai apoi, cronologic găsesc o modalitate de a lega toate lucrurile declarate de o proslăvire de-a mea?

Maică-mea, duminica pe la 23:40: Mai este până săptămâna viitoare!

Am o întrbare, să vă…întreb.
De ce mi se întâmplă nimic? Adică, îs bine, întreg, mai tot timpul. Hai, fanule, care doreşti, sparge-mi Wordpress-ul, după ce mă convingi să-ţi zic parola, fă ceva. N-aveţi pic de imaginaţie, jur! Staţi ş-aşteptaţi numa’ înc-un articol, să v-amuz, sau, să căutaţi greşeli în el. Pă dăjaba, că scriu tot timpul corectw de prma oar.

Copil fiind…păduri cutreieram, ş-acum că văd că pot pe Internet, îmi amintesc ce fericit prost eram. LoL!

Mă gândesc uneori, de ce oare să-mi pierd viaţa, stând online, pe Yahoo! Messenger? Acum, să fim puţin serioşi, este un loc, un spaţiu virtual, în care parcă-mi vine să urlu, pentru că nu mă pot exprima cum trebuie. Da. Este foarte util pentru g.m-uri, se răspândesc veştile repede, se crează personalităţi – „uite vezi ce drăguţ e că vrea şi el s-ajute pe băiatul ăla bolnav de leucemie care are nevoie de transplant de ficat…” - când cineva dă un mass cu viitorul cadavru. Desigur, oamenii pe Messenger pot să pară mult mai deştepţi. Vă gândiţi cum ar fi să discutaţi cu o persoană şi să vă spuneţi câte o replică plină de neologisme şi arhaisme, dar la interval de 5 minute? Se întreabă lumea de ce scriu cu diacritice şi eu doresc să întreb lumea ceva: Păi dară, voi de ce scrieţi cu diacritice englezeşti? Hă, hă?! Consider că Messenger-ul ar trebui folosit ca un sistem de telegrame online, deoarece, altfel, pe Y!M, poţi fi orice doreşti. Dacă vrei să fii un sadic, procedezi astfel:

Pe Yahoo! Messenger, au fost legate chiar şi cele mai adânci relaţii, care s-au dizolvat, tot pe Mess’, când le-a căzut internetul.

Dacă nu ştiaţi, Yahoo! Messengerul crează dependenţă. Desigur, n-o să vă tăiaţi venele cu CD-ul sau n-o să vă strangulaţi cu cablul de Internet (dară nu-i sigur că-l ştiţi toţi decupla), dacă mergeţi la bunici, să mai vedeţi şi voi o iarbă, un noroi, un rid, un păr sub braţ, ceva…dar sunt mai mult decât foarte sigur (dacă se poate) că nu aveţi sânje-n-capilare, să vi-l dezinstalaţi şi să nu mai intraţi în veci pe el, că imediat vă tremură mâna până pe WebMessenger, sau, în cazuri de dependenţă gravă, până la un reinstall. Vă dau o temă de casă, înafară cea în care trebuie să memoraţi articolele mele: Încercaţi, să vă număraţi (nu „banii din cont în gând”, precum Fizz) prietenii care i-aţi cunoscut pe Mess’ şi cu care aţi socializat destul de puţin, în viaţa reală, îi adunaţi pe toţi, îi scrieţi pe-o foaie…Bine! Bine! Îi trageţi la imprimantă…(of!) şi anunţaţi că vă dezinstalaţi Messengerul, iar dacă doreşte cineva, să vă caute personal sau pe numărul de telefon. Număraţi într-o săptămâna câţi din printaţi, vă sună să vă spună „sal. ce mai faci?”. Şi nu, nu se pune, dacă vorbiţi cu ei pe Messengerul de pe telefon.

Ca de obicei, am o scuză foarte întemeiată, pentru care folosesc Messengerul, chiar dacă articolele de pe CCP sunt mai lungi decât toată arhiva mea cu discuţii. Depind de el şi cum voi, depindeţi de CCP, este un ciclu mai mult decât vicios. Altă chestie care mi se pare extrem de amuzantă, este când oamenii pun diferite emoticonuri, adică iconiţe, cum au învăţat pe chat, în locuri total nepotrivite. Oameni buni, vă plac, ştiu, emoticonurile, dar credeţi-mă, doar Yahoo!-ul le are pe acelea expresive, vii şi distractive, vă pierdeţi vremea când le scrieţi în mesaje, mai ales că nu ştiu pe derost mai mult de 3-4 emoticonuri, deoarece nu folosesc. Aş vrea, să nu încetăm să facem diferenţa între realitate şi anumite servicii gratuite care le folosim virtual. Hai să râdem, lăsaţi „lol”-ul, hai să ne creăm fiecare un stil de a vorbi, nu mă faceţi să cred că v-au tras la imprimată pe toţi, cu lol-u-n gură şi cu sprânceana ridicată, spunând „dublu-v-t-f!”.

Şi una pe final, despre cam-cum vorbeşte Alin Sala, cu mine pe chat-ul mai sus menţionat (eu sunt Twin, de pe ID-ul Oliviei):