Hai, recunoaşteţi că v-am atras atenţia. Chiar mai mult decât cu un titlu pompos.
Un bucureştean: Ce faci frate?
Eu: Băi! Frate eşti cu mă-ta, băi!
Am descoperit, recent, că eu nu arăt - în sensul că nu mă consider - murdar niciodată, lucru de altfel argument al perfecţiunii, singura problemă fiind că put. Acelaşi lucru se aplică hainelor mele, care moştenesc mirosul pielii mele, aşa că de fiecare dată când trebuie să le verific, pentru a le putea duce „la spălat”, le miros şi adulmec, nu mă uit pe la gulere, să văd dacă-s de o nuanţă mai închisă decât cea originală. Mai puţin în cazul blugilor, pe care-i pun la spălat în funcţie de intervalul de timp scurs de la ultima spălare; aşa că, deseori din cauză că uit să mi-i schimb, am blugii jegoşi pe mine, în timp ce cei curaţi, care n-au fost purtaţi deloc, sunt în drum spre a doua spălare. Revenind la haine imaculate, dar care duhnesc, ultima oară când mi-am făcut „curat” în dulap, a început să-mi curgă sânge din nas. Nimic special, veţi spune, deoarece mi s-a mai întâmplat, aţi fost „martori literari”, doar că de data asta, eram atât de atent la sortatul hainelor, încât - precum de asemenea mi s-a mai întâmplat - nu am observat că mi se scurge sângele, în picuri, din nări. Aşa că, am continuat să-mi miros hainele.
Şi acum a început să-mi curgă sânge din nas, cu debitul Volgăi. Sunt un gheizer uman.
…
Observaţie! Atitudinea mea asupra lucrurilor pe care le voi redacta în acest articol se va schimba drastic, spre una vulgară, critică şi violentă în limbaj, datorită faptului că tocmai m-am certat, cu Olivia, decalat însă: ea a plecat în faţa blocului, probabil, în timp ce eu scriam articol, am vrut să-i spun ceva, am sunat-o, n-a răspuns, soră-sa mi-a zis că a plecat, i-am lăsat un mesaj. După 10 minute, s-a întors, mi-a lăsat mesaj.
…
M-am înscris în scris la concursul celor mai proaste bloguri, o zmeură de aur a blogosferei, numit RoBlegooFest. Din câte am înţeles eu, nu mă puteţi vota, aşa că ho!, nu vă agitaţi să mă puneţi în frunte, că oricum am să pierd cu brio. Probabil, acesta este singurul concurs pe care foştii (!) mei colegi de blogosferă doresc să-l câştig, şi tot probabil, sunt singurul care s-a auto-propus la o categorie. Vă voi anunţa de îndată ce se arată rezultatele furate, de către ăi mai corupţii din juriul RoBlegooFest, după cum spuneau, „nişte hoţi ordinari”, pe care-i ştergem de praf, îi ţucăm în frunte, şi-i punem la loc de cinste, să fie necinstiţi spre avantajul meu.
A! Blegoo, mi-au spus toţi ceilalţi din categoria (inclusiv care urmează să se înscrie) la care-s propus, să-ţi transmit că să „fuţi pe mă-ta” şi ceva de blogul tău. Io n-am vrut să-ţi spun, să nu te superi, să-i descalifici…
…
Eu, încercând să mă scot: Da, dar ea e un fel de „ugly fat”.
Olivia: And I’m pretty fat?!
…
„A-nceput de ieri să cadă, câte-un ful”-BRRR! FRIG ÎI, DOAMNE DUMNEZEULE!
A-nceput de ieri să cadă,
Câte-un fulg, acum a stat.
Nu-mi mai disting genitalele,
Iar ieri picioarele,
Mi-au degerat.
de G. CoşCuc.
Nu-mi arde de nimic, pe frigul acesta. De câteva zile, îngheţ, încetul cu încetul, datorită temperaturii scăzute existente…de fapt, nu, temperaturii INEXISTENTE în regiunea noastră. De obicei mă adaptez foarte greu. Datorită acestei greşeli genetice, ce mă determină să NU mă adaptez frigului, săptămâna asta - deoarece trăiesc la casă - a trebuit să-mi fac foc. Deşi mai eficient ar fi fost să mă incendiez, realizând ironia de care am parte, un fel de pastilă de ţânţari, oferită unui cerşetor, pe timp de iarnă. E ciudat cum pare-se, poţi foarte uşor să dai foc casei, ţie, hainelor, câinelui, pisicii, calculatorului (în cazul meu îşi dă foc benevol), dar e al dracului de greu să dai foc unui dărab de lemne, sub nişte hârtii, într-o sobă. Probabil credeţi că n-am reuşit. Ba din contră! Am făcut treaba cu brio, am crăpat lemne ca un adevărat Jack the Lumber, un ţapinar cu diplomă de pe internet, şi-am dat foc interiorului sobei mai bine ŞI MAI REPEDE decât orice piroman. În 20 de minute ţineam uşa larg deschisă şi cătam motive să deschid frigiderul, să beau cocteiluri pe marginea congelatorului, gata-gata să mângâi puii congelaţi, de cald ce mi-era.
Mi-am numit soba „Capitală”, sau „Bucureşti” şi spre satisfacţia personală, o mai întreb: „Arzi capitală, arzi?!” .
Totuşi, nu umblu cu geaca-n flăcări, deci sunt sortit îngheţului când circul pe bulevard. Aşa că, am găsit soluţia perfectă. Lansez campania unilingvă:
…
…
Probabil ziua de ieri, a adus un nor negru, bacovian, pe cerul roş-alb-negru, când unii dintre voi nu aţi putut să intraţi pe CCP pe motiv că nu aţi avut voie. Celor nedumeriţi le cerem scuze; pe cei care au încercat să saboteze votarea celei mai zemoase buze din Univers îi anunţăm că au reuşit cu steluţă şi puncte roşii în carneţele asemenea celor de pe faţa, tot a lor. Îi ţucăm în frunte şi-i pălmuim în acelaşi timp, c-au fost într-atât de proşti şi-au luat în braţe, toată greutatea unu ban pe CCP, când de fapt, pentru un Calsberg şi-un blowjob (oferit de prietenele lor) rupeam din portofel, mă corupeam pe propriu-mi sistem legislativ, şi…tot ban le dădeam! Nu se fură aici băi! Refuz, ispite ale corupţiei juvenile!
Uitaţi cu ce mesaj i-am întâmpinat pe cei care doreau să-mi lecturez textele şi pe cei care doreau să-mi saboteze democraţia DEJA sabotată.
…
Clipe de neuitat, din ultimele zile:
Olivia: Every time we fight, we act like smart-asses
Eu: Yeah, only that one of us doesn’t have an ass, and the other isn’t smart.
…
Uitaţi ce mesaj poetic, de-ţi vine pofta să te pişi, am găsit într-o toaletă, a unei cafenele de la noi de prin oraş…
Notăm o apariţie a Oliviei, pe blogul theHead, pe care o găsiţi aici, precum şi alte însemnări nepromovate până acum, tot pe theHead.