Una dintre admiratoarele disperate, posedate, care-şi încrustează în piele fiecare idee având orgasm multiplu precum şi în cascadă la fiecare publicare a unui articol, mi-a reproşat cum că mă repet în articole, printre idei.
…
Am avut ocazia, datorită statului, să-mi strâng o sumă suficient de mare încât anul acesta de Crăciun, să-mi cumpăr un telefon pe banii părinţilor mei. Acesta este cu clapetă, nu din cauza designului ci deoarece l-am cumpărat în rate, pe perioada acestui an gata şi l-am asamblat acasă. Dispune de felurite funcţii, printre care: a recepţiona apeluri şi aceea de a mă decepţiona pe mine, în momentele în care realizez că mi se potriveşte deloc: am fost surprins de propria-mi raţiune logică, alaltăieri, când încercam să-i fac poză - telefonului - cu propria cameră - tot a telefonului.
…
Deoarece doresc să-mi împart bucuria ivită cu ocazia a 2005-a zi de naştere a lui Hristos - ah, mă simt de parc-ar fi prima, nimic nu s-a schimbat - aş dori să vă transmit electronic o felicitare făcută după ideea furată de la Bîje, felicitare care i-o adresăm în special lui, dar totuşi! în aceeaşi măsură şi vouă. Priviţi…
Iar pentru cei care doresc, se găseşte aici, aici precum şi aici, variantă pentru printare.
Vă ţuc.
…
„Surprinzător”, nu m-am dus la colindat. Dar am pregătit, pentru suflet, o poezioară pe care să o recitaţi în timp ce băgaţi pe foc lemne, surcele şi CD-urile cu Hruşcă. Poezia se numeşte:
Ghici cine o vrut să dea de băut de Crăciun?
Afară bate-un vânt năprasnic,
Chiar mai ‘nainte-am confirmat,
Când am ieşit ca să mă piş,
Cu-n dej’t în aer ridicat…
Pe care-am salivat.
Şi am băut puţin cognac şi vin
Iar dup-o oră am ieşit din nou,
Vântul năprasnic iar să-l confirm,
Cu-acela-şi deget ridicat.
De data ast-am vomitat.
Şi m-am întors în casă să mă culc,
Iar patul îmi părea atât de mic,
Că’ tot cătam să-l nimeresc,
Dar tot în prag, pe jos, am adormit.
Dar când să dau s-adorm sub masă
Moment ulterior intenţiei mele de mai sus, definită prin sintagma „să mă culc”,
Simţi-i pe faţă un fulg:
De fapt uitasem să mai intru-n casă.
E noaptea de Crăciun şi simt miros de nuci,
Sub brad nu sunt cadouri, dar e ceva în plus,
Zăresc un corp de om şi parcă doarme dus:
Iisus. Îi mort de bat. Varză… Muci.
…
Nu înţeleg de ce, în această perioadă a anului a apărut o nouă modă care constă în a pune haine pe tine înainte să ieşi în oraş atât de puţine, cât de puţine se poate, pentru ca mai apoi să te prefaci că nu îţi este frig. Această modă am observat-o predominant la persoanele care poartă „trelinguri” Adidas şi poartă adidaşi destinaţi practicarea sportului „skateboarding”, cumpăraţi de la magazinul local numit „Florian Sports”. Probabil este o jignire a statutului social faptul că nu-şi pot etala hainele de firmă. Şi cum să îţi placă atât de mult o marcă de haine creată de nişte idioţi, care, adunaţi laolaltă nu au fost capabili să fure o idee de la alte firmă şi să creeze naibii jachete de iarnă? Sau dacă au creat, şi tu nu le porţi, cine-i idiotu’? Eu, că am blog.
…
Una dintre admiratoarele disperate, posedate, care-şi încrustează în piele fiecare idee având orgasm multiplu precum şi în cascadă la fiecare publicare a unui articol, mi-a reproşat cum că mă repet în articole, printre idei.