De la început aş dori să explic cititorilor mai din bâtă ai acestui site, că următoarele rânduri sunt, în esenţă, o analiză subtilă dintre costurile de producţie, sau vagile diferenţe dintre un server cu toate cablurile şi îmbinările lui şi o sapă.
Cei mai penibili sunt blogării “green-peace”. Sau “eco-blogării”. Cu ce se ocupă aceştia? Cu redactarea unor articole idioate despre ecologie - de care nimănui nu-i pasă - pe blogurile care, ca să EXISTE pe internet, consumă mai multe resurse naturale decât maşina (sau pluralul ei, cu viitoarele articulări necesare) pe care o conduc spre conferinţele ecologiste susinuţe prin ţară de 35 de ani (aşa am înţeles).
ecoSite-ul ecoprincipal care ecopromovează “ecologia online” se econumeşte… “EcoSemnal”. Coarda entuziasmului meu s-a întins la maxim, gata să pleznească, atunci când am aflat că “EcoSemnal urmareste sa isi atinga scopurile pentru care a fost creat”. Cu toţii cred că ne-am săturat de aceste site-uri de propagandă extremistă care urmăresc să nu-şi atingă scopurile. În sfârşit cineva face diferenţa, un site extremist care ÎŞI URMĂREŞTE scopurile, şi spune tuturor asta, ca pentru toţi ecoidioţii.
Şi până la urmă, ce - căcat - înseamnă “Ecologie pe internet”? Nu-i destul că pierdem secunde-nghesuite-n ore întregi şi ciute pe Internet, acum au reuşit să transforme una dintre cele mai naturale “ecopaţii” - prin simplul şi difuzul fapt că se leagă strict de natură şi protejarea ei - într-o industrie de căcat - care nici măcar folosit ca îngrăşământ - popularizată de toţi frustraţii, fără talent literar. Ei sunt viitori “protagonişti” ai unor ecoFluturaşi împărţiţi prin Oraş, probabil făcuţi din… hmmm… nimic, din moment ce ORICE consumă exorbitant de multe resurse naturale.
Desigur, celor cărora li se adresează aceste site-uri sunt unii dintre cei mai obsedaţi de internet: iubitori ai naturii. Îs aproape sigur că adevăraţii iubitori ai naturii stau toaaată ziua să-şi scrie ecoarticole gigant, undeva pe un câmp cu flori, cu un laptop, în care şi-au montat internet wireless pe un copac, alături de trilul magnific al păsărilor. Sau trilulilu.
Şi desigur, pentru ca să fie certificaţi ca adevăraţi iubitori ai naturii, tot ce folosesc ei este “eco”. Aş dori să ştiu antonimul prefixului “eco”, să-l adaug prin toată casa.
Ah, şi apropos de ecologie, o chestie pe care am aflat-o de la câţiva “ecologişti”, ştiaţi că în 2007, România nu întrunea standardul de poluare al Uniunii Europene, în sensul că poluam prea puţin şi că s-a pus problema să poluam mai mult?
Ştergeţi-vă site-urile de căcat agricol de pe internet şi pe banii de hosting cumpăraţi o sapă şi câţiva bulbi de flori.