Din ciclul “Prost pus pe post ca un ortodox Marţea” avem astăzi:
Valentin Stan (Antena 3), încercând să fie haios: Este acronimul de la U.E!
…sau
Mihai Dacin (TVS Oradea), într-o discuţie despre Zona4: Dom’le, şi dac-ai fi scris anagramat…
*
Din păcate, am căzut şi eu în păcatul de a începe să mă joc pe calculator, olecuţă cam târziu, dat fiind faptul că până acum nu agream prea mult această activitate. Şi ce m-am gândit eu în capul meu, aflat la antipod de picioarele mele în perimetrul şi în detrimentul corpului meu, să mă joc? Wow! Nu, pe bune, World Of Warcraft. N-am să vă povestesc detalii tehncice şi “alte cele ce nu vă pasă de ele”.
Cum stăteam eu să mă joc cu degetele, realizez anumite chestii interesante în acest joc, precum aceea că poţi să faci magii, să călăreşti grifoni, să învii oameni, să te lupţi cu monştrii giganţi, să fii moroi, să mori a doua oară, să mori deşi caracterul tău este din clasa “Undead”, da’ nu poţi să vorbeşti când eşti mort. Pe chat, zic, cu alţi jucători, care-s vii sau nu. Logic, nu? Adică deja era exagerat să poţi şi asta, creatorii trebuie să păstreze şi o notă considerabilă de real în joc.
“Dacă tot ne-am luat cu vorba”, am să vă expun o tehnică de negociere deseori folosită de mine în acest joc:
Eu: Îţi dau sabia asta, pentru 5 gold.
Mago: 4.
Eu: 10.
Mago: WTF… Las-o la 5.
*
Desigur, ca oriunde în acest spaţiu cibernetic, românii se înjură, unii pe alţii în limba mamii lor şi îi înjură pe alţii, în aceiaşi limbă. De aceea, am căzut de cuvinţă cu ventrilocul personalităţilor mele multiple să pun în pagină de web câteva înjurături cu traducere ca saliva implicată-ntr-un sărut, adică dintr-o limbă în alta. Iar pentru că vă este lene să citiţi, mă scarpin sub urechea dreaptă cu mâna stângă şi vă pun o imagine - pe care este tot un text de citit, da’ vă mai stimulez în acest fel (de aici şi alegoria cu scărpinatul). Deci.
Şi sare vreunul că “Băi! N-ai tradus bine, băi!”. Dar în literatura ce se concentrează pe asemenea figuri de stil, actualmente, unele “c”-uri sunt înlocuite cu “k”-uri, plus alte reguli neo-gramaticale “opscure”.
*
După cum se poartă în această vară printre tineri, mi-am luat şi eu o slujbă, să fac bani să-i puşc pe toate porcăriile plănuite să mi le cumpăr dinainte să mă gândesc că totuşi trebuie să fac rost şi de bani, porcării care urmează să-mi servească plăcerile care mai de care mai concentrate-n simţuri. Nu, nu-mi iau o curvă. Un mp3 player, obsedaţilor.
Dar partea menită să fie menţionată în această propoziţie este asta: sunt babysitter. Din toate punctele de vedere (?!). De ce? Pentru că mie tot timpul mi-au plăcut copiii sub apă.
M-am angajat împreună cu Olivia la mătuşa-mea, din care, mai demult a ieşit Alexa. Dar reţineţi, m-am angajat cu Olivia, deci eu practic polisemantica acestui cuvânt ce defineşte o muncă de muieri: stau. Cu un bebeluş în preajmă, sau cu un comportament de bebeluş, cum doriţi.
Aşadar, de acum înainte voi scrie în zgomot de urlete, ca barbarii, nu cu soundtrack de Death Metal liniştit şi calm.
*
Şi eu care mă întrebam de ce mor zidarii, pe străzi, aşa, din senin.