Nu mi-am tăiat unghiile de la mână de 5 zile.
Dacă primul lucru care vă trezeşte un semn de întrebare este “unde dracu’ îs şi celelalte episoade” aţi pornit bine. Ei bine, nu su
nt. Şi dacă mai apoi vă întrebaţi “de ce nu sunt?”, atunci este cazul să trecem mai departe, fără să mă futeţi la cap cu întrebări tembele care nu sunt bazate pe raţiune şi concluzii trase urmărind un fir logic al evenimentelor; eu aici la CCP mă ocup cu lucruri logice şi concrete, nu baliverne şi aberaţii, glume absurde şi altceva.
Printre miliardele de comentarii pe care le-am primit la articolul trecut, dintre toate persoanele acelea entuziasmate de revenirea mea şi toate aprecierile pozitive pe care le-am primit s-a ridicat un “părerist” sau “comentator” dintre toţi să-mi fie egal, ba mai mult, CHIAR SĂ MĂ ÎNTREACĂ în aberaţii pentru ca mai apoi să o dea în bălării sentimentale. El este genul acela de cititor care-şi expune părerea total pe lângă subiect ca un atribut, în comenturi lungi şi încărcate de psihanaliză, pe care îl deranjează cei care folosesc “lol” când nu râd cu adevărat. Şi cum acest blog sta ca dovadă online a faptului că nu am o viaţă, ce să mai vorbim de ea fiind privată, încerc întotdeauna să-mi cunosc cititorii pentru a mă băga în vieţile lor. Private sau publice. Sau ciorne.
Aşa că, după câteva comentarii la acest articol am decis să aflu şi eu cine este acest părerist înflăcărat care comentează că uăă! ce naşpa îs articolele, în timp ce mă ameninţă că-mi face nu-ştiu-ce dacă nu public încă un articol. Îşi spune Spoon, dar ştiu părinţii lui adevărata lui identitate, durerile şi suferinţele acestuia, ce este el de fapt, în sufletul său fraged?
Aşadar am pornit o anchetă vastă spre a afla cine este Spoon. M-am folosit de toate mijloacele posibile, iar mergând pe mâna sigură a bănuielilor fără nicio bază stabilă, şi am dus la capăt un interogatoriu încă plin de semne de întrebare:
Am eşuat.
Dar am stat şi m-am gândit la voi, la comunitate, la oamenii pe care nu-i cunosc dar care ştiu şi când îmi tai sau nu unghiile de la mână, şi m-am gândit că sunteţi singurii care mă puteţi ajuta. DAR ACUM SĂ TRECEM PE UN TON MAI VESEL. UUHUUU!
Aşadar! Organizez un nou concurs pentru voi, pentru ca majoritatea să piardă şi minoritatea să câştigă (nu voi, ungurilor). Acest concurs vă va demonstra calităţile de detectiv sau nu, vă va testa creativitatea şi talentul la desen. Concursul se numeşte: “Concursul de desenat portretul robot al unei persoane de care nu ştiţi nimic, pe un blog de care nu vă pasă”, Sau prescurtat C.D.P.R.A.U.P.D.C.N.Ş.N.P.U.B.D.C.N.V.P. şi constă în desenearea unui portret-robot al comentatorului despre care vorbeam mai sus. Dacă n-aţi fost atenţi, repede, până nu se prinde cineva că sunteţi proşti.
Esenţa concursului este să oferiţi o imagine cât mai reală a lui Spoon, pe care eu nu l-am văzut în viaţa mea. Juruiul este format din mine. Pentru ca să vă ofer un exemplu, am realizat eu însumi un portret-robot al lui Spoon, puţin modificat pentru menţinerea corectitudinii în concurs:
Exemplul portretului-robot al lui Spoon.
Premiile, că numa’ la asta vă gândiţi, sunt ca de obicei extraordinare şi surpriză; până şi pentru mine. Dar sunt. Deci participaţi fără frică, deşi majoritatea veţi pierde, cum am spus şi mai sus.
Î.A.Î (Întrebări Adesea Întrebate)
Reguli?
Nu.
Restricţii?
Nu sunt. Puteţi să desenaţi de la Paint la Photoshop, de la scrijelituri pe pereţii peşterii la graffiti şi să mi le trimiteţi prin orice metodă: e-mail, link, scrisoare, fiţuică în sticlă aruncată în ocean etc.
Unde trimitem?
Fiţi atenţi! Desenele se trimit la: cuc.valeriu@yahoo.com prin mail sau pe Yahoo! Messenger la aceiaşi adresă. Le mai puteţi uploada pe un site, ca de exemplu ăsta (în engleză) sau ăsta (în română) şi să-mi trimiteţi linkul alături de numele vostru, să ştiu cui dau sau cui nu dau premiul.
Alte detalii?
Vă descurcaţi.