Ştiri interne: Nu ştiu dacă în alte oraşe s-a realizat invazia produselor „Winny”. Aş dori să fac o observaţie, întrucât la noi în oraş, Winny se pare că produce, din pură coincidenţă(!) bomboane mentolate şi odorizante de toaletă, cu miros de pin. Dar asta n-are nici o legătură cu ce urmează să citiţi…
…
Miercuri (nu.571u.2OO7), după ce dimineaţa m-am simţit atât de rău încât nu m-am trezit să-mi dau seama, după masa (pe care n-am luat-o, deci practic tot dimineaţa - plus că m-am trezit pe la ora 13) m-am dus la medic. De fiecare dată când mă duc la medic, că aş suferi sau nu - căci eu mă duc aşa, aleatoriu uneori, să mai enervez lumea din sala de aşteptare (care-i tot timpu’ plină) în timp ce stau la o şuetă cu doctoriţa - aceasta mă diagnostichează cu ceva, astfel încât să-mi dea motivare pe restul săptămânii şi să-mi spună să nu mai mânânc porcăriile alea de la Doner & Durum, că de-aia mă doare capu’. (?!).
În aceiaşi zi a mercurului (hmm…) , lucrurile au fost mai speciale, totuşi. Am pornit cu gravida de Ana - că altfel nu merită să fie numită - spre cabinetul doamnei Ţăgureanu, fiind suferind de durere. Am mers cu 1 oră înainte să deschidă, să fim siguri că nu-i nimeni înaintea noastră, de parc-aş fi eu foarte entuziasmat şi nerăbdător să aflu ce-i greşit la mine. Chiar dacă ştim cu toţii că sunt aproape perfect, în sensul că perfecţiunea mea poate fi întrecută doar de mine, nu alerg să-mi acuz propriile organe interne de agresiune asupra mea. Totuşi, ceea ce-i bine la un medic de genul, este faptul că poţi să te bizui pe el, că te scapă de şcoală şi dacă ai mâna stângă ruptă şi tu scrii precum cu piciorul drept, mă pricepeţi? Ne-am dus acolo - sala de aşteptare goală. Oricum ar fi fost ciudat să fie doar o persoană şi nimeni în cabinet, stând acolo, doar ca să îndeplinească adevăratul sens denumirii sălii, aşteptând să vină cineva să i se bage în faţă. Am bătut la uşă, ne-a spus să aşteptăm, că n-au deschis încă. Desigur, după d o u ă m i n u t e, lungi, au deschis…
Înăutru, a fost un adevărat proces al diagnosticării: întrebat ce am, ce mă doare, făcut mişto de mine şi pus ştampila. Şi ca de fiecare dată aveam ce mă aşteptam să am mai puţin şi desigur, toate medicamentele pe care le luasem până atunci NU ERAU BUNE(!?) şi trebuie să iau altele. Ceea ce mă sperie la medicul acesta de familie îi sunt glumele extraordinar de cinice. De exemplu, acum doi ani când am fost bolnav, suferind de febră, de se prăjea până şi apa pe mine, după ce m-am dus la control, a 2-a oară, răcorit şi la temperatura camerei, mi-a spus că nu credea că mai scap şi că oricum mă bănuia că am Salmonela. Fiind călit, miercuri, am plecat în trombă şi galop de gravidă.
…
Iar după cum soarta mă vrea departe de voi - în afară de faptul că m-a situat hapt în Oradea, care-i adevărata capitală a Ardealului şi dacă mă screm oleacă, chiar şi a ţării - mă tot pune la fel de fel de încercări, care mai de care mai facile, faciale, şi „felaţiale”. După ce că m-am făcut bine, tăte s-or tocmit, nu se putea să scap câteva zile fără să fiu beteag. Şi am s-o spun cât de medical pot: AM BUBIŢE PE PULĂ! Mă rog, am auzit că se tratează ele singure - foarte bine, că mi-i frică să mă uit - în vreo 4-5 zile, aproximativ şi că de data asta n-am să mor de la ele, cum mi s-a întâmplat altă dată, mai demult.
…
Acum câteva zile, a venit cu pretext al propovăduirii creştin-catolice, o prietenă numită Alexandra Păcurar, să mă viziteze. Şi după ce că m-am dus tumna până-n capătu’ ălălalt al Oradiei, ca să o văd, când ajung acolo (la un liceu particular), aflu că se gătaseră toate napolitanele, mâncarea pe gratis, rămânând doar suc de pastile „Fruity Fresh”. N-a fost o experienţă prea plăcută, deşi am insistat să mi se ofere sângele lui Hristos, în toate cantităţile existente, iar mai târziu, să fiu lăsat să mă împărtăşesc de vreo 400 de ori, să mă spăl de toate păcatele care le-am făcut în numele îndreptării sociale. Am făcut poze, ba chiar am realizat cea mai bună poză a Alexandrei, care merită să fie pusă în buletin, pe Hi5 şi-n alte acte doveditoare ale existenţei sociale. Mai jos, aveţi poza în care eu, în lipsă de timp, practicam activităţi sportive, combinate, pentru o eficienţă sporită…
…
Aştept următoarele evenimente pe care le vom redacta aici, pe Creierul cu Plete - singura pagină de web care este acuzată că publică cretinităţi şi în acelaşi timp, este neînţeleasă de către anumiţi blogări
Nu te mai plange ca nu ai primit napolitane, macar ai avut sansa sa o cunosti pe doamna care servea ceaiul! Ma bucur ca in acest pelerinaj am reusit sa-l intalnesc pe (nu)preafericitul Valer care a trebuit sa strabata toata Oradea, iar data viitoare mi s-a promis ca si sora Olivia va fi prezenta sa ma omeneasca cu paine si sare. By the way, meet to nice you, Pipi! Si trebuie sa recunosc ca poza prezentata chiar este cea mai buna poza a mea, nu v-a mintit Vali. Daca totusi vreti sa vedeti poza originala(asta e modificata putin) cautati-ma pe hi5(is usor de gasit ca doar nu sunt asa multi utilizatori).
nice to meet you too
Nu stiu cine este Alexandra dar mie imi place cum a iesit in poza!!!:))Apropo banuiesc ca ma complimentai cand mi-ai zis gravida !nu??
Eu sunt Alexandra. Acum stii.
Multumesc de aprecieri! Nici eu nu ma mai satur sa ma uit la poza cu mine!:P
Vin umila, si privirea plecata in rusine si in speranta de iertare ca n-am fost prezenta. Proxima ocazie, promit ca-s prezenta.
Ca noroc că-s ocupat cu Grajd, alias Zaphona, c-aşa aş şterge pe jos cu toţi ăştia de-aici care nu comentează.
Nu da pe fata intentiile tale setioase de popularitate.