Când vorbeşti cu mine, taci.

ADĂUGIRE! Dintre cei înscrişi în partidul despre care vorbesc mai jos, cei doritori, pot primi un buletin de partid personalizat, trimiţând un e-mail la cuc.valeriu@yahoo.com, care va conţine adresa la care vor să trimit (prin poştă) buletinul.

***

Tuturor ne place atunci când candidaţii pozează în modele sociale, cu o conduită morală de nedemolat, doar pentru ca mai apoi să-i vedem cum dau cu şpiţu-n stâlp când pleacă de la primărie pentru Europarlament, sau arată că, suprinzător, nu-s decât oameni normali, care pot în aceiaşi măsură să ţină un discurs scris de altcineva în faţa preşedinţilor lumii, cât pot să se înjure, să-şi dea pălmi căcatului sau să-i facă în chip şi fel pe cetăţeni sau chiar ei între ei. Şi-apoi, din nou, la următoarele alegeri să-şi revină în fire.

În România politica nu-i pentru cetăţeni. În România, politica îi pentru analişti politici, pentru jurnalişti şi pentru oricine care ar putea stoarce puţină popularitate, sau bani, de pe urma greşelilor, stângăciilor politicienilor; de aici rezultând că în România există o politică de gafe. Şi ca să mă fac înţeles, analiştii, prin definiţie proprie, sunt aceia care iau mult prea în serios fiece mişcare politică - oricât de insignifiantă ar fi - şi o analizează la nivel de revistă mondenă. Totuşi, cetăţenii, alegătorii, cei care decid în totalitate soarta ţării lor, au şi ei un mic interes faţă de politica actuală. Nefiind capabil să înţeleagă politica la nivel de analist, românul cade în plasa teatralelor ieşiri în societate ale candidaţilor, în care aceştia dau cârnaţ pe gratis şi-mpart o pită cu viitorii alegători. Sau îşi fac blog.

Ceea ce mi se pare mie penibil este că aceste ieşiri - aici includem crearea blogului - îmi dau deseori impresia de “divinitate coborâtă printre muritori”, pe lângă faptul că îs  stupid de evidente prin următoarele motive:

1. Tot timpul au loc în jurul alegerilor, deci
2. se întâmplă foarte rar;
3. Îs iniţiate de candidaţii care n-au fost încă la putere, ori care au încercat să fie da’ nu i-a votat nimeni (vezi Năstase, Gigi Becali, Ilie Bolojan ş.a)

Căcat.

Dintre aceste activităţi, una dintre cele mai mondene este să-ţi faci blog. Şi după ce îl faci, fiind candidat, expui conduita morală de care vorbeam mai sus, chiar din primul articol; una dintre metodele prin care poţi să faci asta este prin menţionarea faptului că nu ţi-ai făcut blog că acum toţi politicienii au blog şi-i o modă, ci pentru că vrei să intrii în contact cu populaţia, cu masa de oameni care te va vota, acum că ţi-ai făcut blog.

Probabil una dintre cele mai fascinante chestii, din punct de vedere umoristic, este discuţia vagă pe care o poartă anumiţi blogăticieni cu susţinătorii lor, comentatori pe blog. “Împreună relasăm Oradea”. Din ce? Desigur, nu lispesc argumentele solide conform cărora acei oameni ar trebui să fie puşi în funcţia pe care-o cer: “Sunt nişte probleme de rezolvat”, “trebuie să schimbăm această stare de lucruri, cu ajutorul vostru”, sau preferata mea “vreau ca Oradea să devină un oraş al oamenilor”.

Mă bucur că acum majoritatea candidaţilor politici sunt bloggeri. Îmi dă o senzaţie de-ataşare.

***

Datorită faptului că politicienii devin bloggeri, observând că este posibilă o asemenea mutare, mă întreb eu, de ce nu s-ar putea şi invers? AŞADAR! Cu ocazia schimbării logo-ului, semn al unui nou început, aş dori să-mi deschid un partid. Partidul, ca o uşoară ironie se va numi PCCP - Partidul “Creierul cu Plete”.

Partidul Creierul cu Plete nu are o orientare politică. Aceasta este o primă calitate: el nu este de stânga sau de dreapta, deoarece membrii săi - eu - consideră că nevoile populaţiei nu se orientează politic. Asta înseamnă, desigur, că fiecare cetăţean ar trebui să aibă un preşedinte personal.

Ca şi preşedinte al acestui partid, singura promisiune pe care o fac este aceea de a mă ocupa de problemele care vor apărea şi cele existente, pe care nu le ştiu. Consider că este în van să spun că voi face anumite lucruri dinainte să am autoritatea cu ajutorul căreia să pot să încerc să găsesc soluţii la anumite probleme. Promit să meargă bine.

Voi beneficia de acelaşi procent de credibilitate din partea publicului, acordat celor care deja şi-au anunţat candidatura şi care sunt consacraţi în cele de mai sus. De ce? Pentru că  nu ştiu ce susţin - deci nu susţin pe nimeni, nicio idee. Acest fapt îmi oferă o flexibilitate în rezolvarea problemelor şi elimină orice piedică sau urmă de subiectivitate în găsirea soluţiilor şi în schimbarea lucrurilor care vor trebui schimbate spre binele tuturor. Toate aceste “partajări” se vor efectua în timpul mandatului şi nu vor fi irevocabile, partidul având posibilitatea de a se schimba “după cum bate vântul” (în interesul poporului, desigur), fără ca vreun analist politic să comenteze.

Precum spuneam, pot să par la fel de credibil ca şi orice alt candidat la vreo funcţie de conducere deoarece ofer aceiaşi relativitate în bunul mers al lucrurilor.

Pe final, aş vrea să spun că acest partid nu va intra în nicio cursă electorală, deoarece nu îşi poate face campanie fără să-şi încalce conceptele de bază şi pentru că preferă să susţină toate partidele. Iar o alianţă cu toate acestea ar cădea în totalitarism, neexistând un pluralism politic, iar votul poporului fiind anulat de faptul că nu ar avea ce să voteze.

Sunteţi invitaţi să vă înscrieţi, ba chiar obligat-rugaţi să o faceţi, din simplul fapt că nu aveţi cum să nu fiţi de-acord.

***

E-MAILUL DE CONFIRMARE S-AR PUTEA SĂ ÎNTÂRZIE ŞI, CEL MAI PROBABIL, O SĂ APARĂ ÎN “BULK” SAU ÎN “SPAM FOLDER. DECI DACĂ NU VĂ ZBOARĂ DESKTOPUL CĂ AŢI PRIMIT UN MAIL, VOI VERIFICAŢI ACOLO. ÎN “BULK” SAU “SPAM FOLDER”! ŞI NU, NU ŞTIU DE CE URLU.