Declaraţii de „iubire” sau de „avere”…

Recent, a ajuns Elena alias „Mama, bă’!”, să afle diferite lucruri despre Y!M, printre care şi cel care, frustrată, mi l-a exprimat prin întrebarea: „De ce stau ăştia pe Mess’, dacă scriu la status cum că ar fi ocupaţi?”. I-am răspuns, caracterizând aceste persoane. Desigur…o să spuneţi că „Vali, şi tu sc”-GURA! Totuşi, prin sintagma de mai sus, mă refeream strict la faptul că i-am denumit proşti, cum fac de altfel cu foarte multe persoane, într-o nuanţă metaforică. Când zic: „Eşti prost”, mă refer la faptul că: „Ai un comportament asemănător persoanelor cu deficienţe mintale.”, şi chiar şi atunci, este o prinsoare. Adică, depinde de cum o spun, de fapt, pentru că pot să mă refer la un anumit moment, prezent, sau, pot să zic că, în cazul repetării propoziţiei într-un anumit interval de…să spunem…1 an, faptul că nu eşti doar un prost, eşti chiar DOI PROŞTI, într-unul. Sau mai mulţi, direct proporţional cu numărul repetării propoziţiei.

Şi am făcut această introducere, pentru că mă fascinează o anumită temă, deloc academică, pe care doresc s-o aprofundez cu voi, aici. Mă rog…mai jos. De multe ori, fac anumite afirmaţii despre o persoană, câteodată la persoana a 2-a, câteodată la a 3-a, (deseori chiar la persoana întâi) considerate deranjante, imorale şi precum spunem…cu un caracter neacademic. Şi aici nu mă refer doar la înjurături…ci mă refer STRICT la ele!

Înjurăturile se împart în două mari categorii: Marea Categorie 1 şi Marea Categorie 2, numite şi Înjurăturile Batjocoritoare şi Înjurăturile Abstracte (şi asta nu e scris pe nu-ştiu-unde, le-am categorisit eu, acum). Prima categorie, Înjurăturile Batjocoritoare, conţine, precum îi şi spune denumirea, înjurături care jignesc persoanele cărora sunt adresate. Totuşi şi această categorie, mare de altfel, se împarte în două categorii „fluvii”, cum s-ar zice, sau sub-categorii (că le scriu mai jos): „Înjurăturile Batjocoritoare cu şi pentru Fiinţe” (fie ele moarte, vii, muribunde, Răzvan) şi „Înjurăturile Batjocoritoare cu Entităţi Sfinte”. Ş’-acum nu are sens să dau exemple…deci după cum urmează: „Pituţ eşti o pulă de om!” (unde trebuie neapărat specificată originea organului la care ne referim), „Pituţ îmi bag pula-n tine!” (acţiune care în fond nu este batjocură, pentru că depinde de un anumit tip de afecţiune intimă) sau înjurăturile cu subînţeles, referitoare la diferite rude, sau persoane apropiate destinatarului, care dispun de înseşi afecţiunea şi iubirea acestuia, sentimente, care sunt implicate, în acest caz pentru o cauză deloc nobilă, dar deseori pe deplin fondată.

A doua sub-categorie, cea cu înjurături cu entităţi sfinte, ca de exemplu: „Dumnezeu să-şi bage pula” (scuzaţi ticul meu pentru formulări literare), „Pula lui Sfântul Petru”, „Dumnezeu să-şi rupă pula în tine” şi aşa mai departe (dar asta într-un articol despre bătaie, crimă şi omor din pulpă), înjurături care de fapt, sunt extrem de subiective şi rasiste, pentru credinţele fiecăruia.

Iar acum, urmează, a doua mare categorie, Marea Categorie 2, zisă şi „Înjurăturile Abstracte”, preferata mea, de altfel. Această categorie conţine cuvinte vulgare, descriind aceleaşi organe (explicite – „pula”, subînţelese – „mă fut”) cu care se realizează diferite acţiuni metaforice, ireale în viaţa reală şi reale în viaţa ireală. De exemplu, la aflarea unei veşti, persoana fiind nervoasă, sau…nu, simte nevoia de a spune: „Să-mi bag pula!”, fără ca să planifice anumite lucruri, în viitorul apropiat, sau simte nevoia să fie mai specific, adică „Să-mi bag pula în ele de hârtii”, conştientizând că nu v-a face asta, nu doar din lipsa de plăcere, ci chiar din lipsa…prezervativului. O mică glumă. Există şi prescurtări, deseori folosite, prin exprimarea esenţialului: „Pula mea!” sau „Mă fut!”, acestea exprimând în acelaşi timp şi o încredere în propriile forţe. Totuşi, aş dori să-mi exprim punctul de vedere, din unghiul religiei şi din unghia mea. Este cunoscut că înjurăturile descriu acţiuni conceptuale, nerealizabile, în cele mai multe cazuri, deci, fizic vorbind, sunt „fix pula”, pentru că nu-nseamnă nimic. Fizic. Psihic, totuşi, înseamnă, batjocură, doar că înflorită cu acele cuvinte declarate vulgare, care în fond sunt vulgare din cauza mentalităţii şi influenţei populaţiei asupra fiecăruia dintre voi, nu din cauza utilizării, pentru că, să recunoaştem, nu sună la fel de brutal spunând: „Să-mi introduc penisul în cavitatea ta bucală”. Analzind puţin mass-media, realizăm că de fapt, este aceiaşi batjocură, ca oricare alta, o ironie mai necizelată şi nepricepută, să spunem. Şi nu vreau să mă leg din nou, de cenzură, dar în aceste cazuri, este clar că legile cenzurii sunt scrise de către oameni, care dau dovadă că nu sunt mai inteligente, chiar decât persoana care a scris rândurile de mai sus. Să fim obiectivi, haideţi să cenzurăm în întregime batjocura, de orice fel, să nu facem discriminări! Ştiţi de ce n-o facem? Pentru că pretindem prin încătuşarea exprimării, o educaţie corectă, dominată de o aşa zisă libertate a exprimării. Esta ca şi cum ţi-ai repara televizorul, lovindu-l cu ciocanul. O metodă într-adevăr Stalinistă…Iar din prisma religiei, problema se pune exact la fel.

„Ea şi-a deschis gura spre hule asupra lui Dumnezeu, ca să batjocoreasca numele Lui” (Apoc.13,6).

Este o problemă de batjocură, nu de nivelele acesteia de vulgaritate.

Am să închei, apoteotic, răvăşind moralitatea.

Din punct de vedere literar, înjurăturile sunt o temă foarte discutabilă. De exemplu, sintagma „Pula mea” este rară, în multe limbi. Chiar în limba pe care, în ultimul timp o idolatrizăm, nu există, aşadar, pe de-o parte, făcând abstracţie de cei care le utilizează şi vulgaritatea acestora, înjurăturile sunt o „comoară” (dacă permiteţi…că’ oricum n-aveţi ce face) lingvistică şi literară, pentru fiecare limbă.

Nu este „pula”, în esenţă, la fel de vulgară, precum „penisul”?

Sunt acceptate corecturi obiective asupra erorilor de sincronizare ale degetelor mele.

A! Şi apropos de Biblie. Ştie cineva un cuvânt, fie el nume, care să conţină “y”, din Biblie?