Despre lucrurile la care nu-s bun şi alte cugetări

Acest articol este unul scris. Şi mai mult de atât, este scris pe suport digital, sub influenţa unei anosteli de nemaivăzut. După articolul în care – după interpretari jurnalistice obişnuit de tembele – eu aş fi adus injurii la adresa unor persoane şi chiar şi persoanelor despre care am scris de byne (-tics, adică), după ce au dat cu bâta-n balta de căcat din jurul acestora cu ajutorul articolelor despre mine, după ce c-am prezis cam toate comentariile inteligente care se vor face asupra mea, ÎNCĂ DIN ARTICOL, după toate acestea, am rămas fără un subiect anume, dar nu vă faceţi griji, nu vă faceţi griji! E destul Vali pentru toţi şi toate. Mai ales pentru…toţi.

…

La ce nu sunt bun Eu…

Eu nu sunt bun la jocurile pe calculator, din toate punctele de vedere – nici la creatul lor, nici la jucatul lor. Adică, mai mult încurc mai ales când joc în reţea, de cele mai multe ori Counter Strike. Stau toţi 10 minute până îmi explică pe rând, cum să mă conectez, cu IP-uri şi diferite abrevieri pe care nu le înţeleg, intru, trag în coechipieri şi nu ştiu să-mi cumpăr cele mai tari arme, spre diferenţă TOŢI, PARE-SE (?!) deşi eu bănui ori că-i numa’ una foarte bună (că nu-s aşa multe), ori că toate-s bune şi nu le ştiu folosi. Deci vă imaginaţi. Şi apoi, după ce pierd o rundă sau mor virtual, mă enervez, îi înjur pe toţi şi insinuez c-ar folosi coduri. Da’ lasă, ştiu eu că-s toţi codaţi.

Nu ştiu să mă piş din picioare, v-am mai zis. Am descoperit de ce: în timp ce o fac, dacă îmi rotesc capul, îmi mişc şi mâinile, cu tot ce conţin ele în acel moment, în direcţia…capului. Da, ştiu, asta înseamnă că gândescu cu penisul (am scris aşa, că se supără maică-mea dacă mai pulăiesc pe blog). De fapt, asta înseamnă că gândesc ŞI cu el, sau e şi el interesat de ce-am văzut aşa interesant, încât să-mi iau privirea de la el.

Nu-s bun la sex, da’ nu-i bai, că nu fac.

Şi în aceiaşi ordine de idei, tot Eu, nu-s bun la pusul prezervativelor. Plus că de fiecare dată stric tot momentul, când aprind becuri şi veioze să citesc prospectu’. Pe care oricum nu-l înţeleg, aşa că-l citesc de vreo 2-3 ori.

Eu nu sunt bun să fac cinste. Niciodată n-am ştiut cum s-o fac, aşa că am lăsat asta pe seama celui cu care ieşeam în oraş.

Aşadar, deţin toate elementele pentru o adevărată izolare socială. Plus că m-am tuns, acum.

Da’ mi-a zis Olivia că-mi dă ea pletele ei, pentru pozele oficiale, până una-alta.

…

Mi se pare foarte ciudat, că până acum, nimeni nu s-a prins că de fapt ar trebui să fie UnTV şi nu “o”.

În seara asta (ieri seară) dormim cu familia la gravidă (Ana, mătuşă-mea, de douăj’şi de ani, blondă, 1.55 m, mărimi: 90-120-100 – temporare, expiră în vreo 4 luni – , soţ plecat la muncă, în SUA…) şi pare-se că toată lumea a adormit, după ce s-a uitat la Megastar.

Şi să ştiţi că-i foarte folositor să ai o gravidă prin preajmă, mai ales dacă ai planuri măreţe de profitare pe urma handicapului acesteia. Căci e un handicap, din moment ce în timp ce e gravidă, nu poate merge – deşi am trimis-o – să crape un braţ de lemne, să aducă şi să facă foc, sau să fugă după tramvai, dacă tot nu a împins maşina şi ne-a lăsat pe noi s-o facem. (eveniment din articole trecute). Aşa că, am de gând să profit cât mai mult de poftele acesteia, ca şi cum ar fi ale mele, întrucât maică-mea nu poate să-şi refuze propria soră când vine vorba de 2 meniuri la Mc’, 3 shaorme şi două sucuri. Pare-se trăiesc perioada fetală încă o dată.

Săptămâna aceasta, am avut o revelaţie la ora de Geografie, conform căreia, pentru ca sporul natural să fie la valoarea minimă, trebuie să moară tot aceleaşi persoane.

Puneţi-vă cu burta pe arhivă. Tu gravido, nu, că o striveşti.