„Doamnă, eu v-am facut vacă…aşa…metaforic!”

Meditaţia Oliviei: Ce mi-ar plăcea să fumez, dacă n-aş detesta fumatul…

Au început înscrierile pentru locurile de muncă în slujba CCP, cu ocazia viitoarelor delegaţii, în principal cea la RoBlog Fest. Norocoşii ce au fost deja aprobaţi în alai, sunt:

PiPi - se va ocupa cu ţucatul fanelor. Dar dragele mele, nu disperaţi, el este acolo doar pe post de preludiu.

Olivia - aprovizionare cu brânză telemea şi castraveţi muraţi CBA;

Tweek - bodyguard, în ciuda fizicului său de salahor somalez;

Pe lângă aceştia, li se vor alătura şi Alexandru şi Valeria Cuc, pe post de sponsori, şofer (Alex) şi bucătăreasă-menajeră (Valeria).

Don’t be happy motherfuckers, you came by default…

Scriam acum câteva zile, tipărind pe internet vorbe de aur, despre mesajul meu Antiaderare. Şi, după cum am anticipat (chiar înainte să-mi vină ideea, chiar cu 2 articole înainte), am fost luat la 11 metri, nu pe motivul că aş fi nepunctual, ci pe faptul că jun fiind, nu ştiu eu cu ce se mânncă aderarea şi aşa că am vomitat-o, militând împotriva. Mă? vaci metaforice ce sunteţi, nu-s eu fiul lui Stalin (şi o anumită fană poate să comfirme asta şi putem face chiar şi teste cu acordul ei), aşa că nu-i ca şi cum nu mi-aş dori aderarea României, în cazul în care (staţi, că scriu mai mare să precepeţi şi percepeţi), ÎN CAZUL ÎN CARE AR MERITA. Dar nuuu, că trebuie să ne scoatem repede jejetul din fund, să ne ascundem după el, să ne prefacem că nu pute, să mergem pe burta de bere, să tăcem mai rău ca-n bibliotecă, să păstrăm spiritul naţional acela de a ne bucura de „foloase” necuvenite. L-aţi lăsat singur pe Răzvan, la cât e el de bine făcut, să înoate cu mine-n căcat. Lasă, c-om răzbi şi fără voi….

Şi uite cum mă supăraţi voi, când de fapt nici n-aveaţi idee că se apropie ziua mea şi ca de fiecare dată, voi primi ce-mi doresc. Şi asta doar pe meritul meu, da?! Aşa că, gata, mai puneţi-vă pofta în cui (daţi-vă jos un tablou mai mic cu mine şi puneţi-o în cuiul ăla), să nu vă gândiţi să faceţi chetă că n-are sens, deoarece cei de la care veţi cere bani, vor face şi ei chetă la rândul lor, faceţi un împrumut de la bancă, puneţi-vă AdSense şi grăbiţi-vă căci doresc un cadou de la fiecare în parte. 16 Iulie, sfântă zi, zicea un om…

A venit vara şi am mai spus-o de multe ori, cu regret. Că e caniculă, nu am zis, dar aţi aflat şi voi din toate ziarele şi buletinele de ştiri că, da? dragilor, sunt peste treijde grade. Deci practic v-or făcut pe toţi „nesimţiţi”…

Păi dragii mei, dacă se tot mediatizează atât de mult acest caz, înseamnă că produce audienţă, e clar; sau fac şi posturile de televiziune după modelul Dan Diaconescu, şi anume acela al senzaţionalului zilnic, dar plasându-se pe ultimele locuri în topurile audienţei. Un motto general şi nescris al ştirilor, este cel că ele „ne prezintă lumea aşa cum este ea”. Dacă ar fi să ne ghidăm după acesta, lumea, aşa cum e ea, e plină de babe violate şi ulterior omorâte (opţional bărzi în cap şi urechi tăiate cu sabia), oameni politici corupţi (unu’ diferit la fiecare reportaj - ce s-or face când li se vor termina toţi oamenii politici?) şi preferata noastră precum şi cea care se poartă, sezonul acesta, canicula. Hai să fim serioşi, cei trecuţi de vârsta a 3-a nu prea mai au şanse, conform ştirilor, căci ori mor de cald, la propriu, ori mor sub mâinile unor criminali violenţi şi cu sânge rece, care au încă alte 3 acuzaţii la activ saaauuu, toată lumea este şocată deoarece: „Iooi da’ era un băiat atâta de bun…”. Păi dacă tot e lumea în căutare de bani pe Google AdSense şi dacă se produce atât trafic pe această temă, am propus următorul blog.

Şi ca să nu se supere nimeni, că iar unii o să mănânce mai multă supă de varză ca alţii, găsiţi aici adresele unde vă puteţi loga pentru a scrie articole, când sunteţi în focul creaţiei.

Adresa blogului: www.canicula.creierulcuplete.net

Username: canicula

Password: ard

Sau…vă puteţi loga aici: www.canicula.creierulcuplete.net/wp-login.php

Aşa că dragii mei, este liber la postat. Postaţi ce vă taie capu? sau cine alege să vă taie.

Tot vroiam eu la un moment dat (dat de cine?) să încep şi eu (da cine-o mai început) să vă povestesc despre ce şcoli am absolvit eu, dar, m-am oprit, m-am uitat în jos……se pişase mâţu?! OK. Am şters cu talpa piciorului şi am continuat să mă gândesc la faptul că, aţi fi foarte dezamăgiţi să aflaţi că, deocamdată sunt un incult cu impresii de intelectual, eu neterminându-mi nici măcar liceul. Desigur, aş putea uşor să mă scuz prin faptul că am doar 16 ani, nici măcar atât(vezi oleacă mai sus, că ai ceva de făcut în legătură cu asta) dar parcă e mai interesant să mă demasc dintr-o dată după ce m-am proslăvit şi v-am convertit pe toţi la credinţă, pe bloguri. Desigur, în toată şcoala de care am avut parte (că e ca şi sexul, ai parte de ea, dar mulţi termină mai repede decât ar trebui) am fost înconjurat şi mai apoi înjurat de oameni potrivnici caracterului meu, din cauza atitudinii mele de genul: „Tu! Da, tu! Ăăă…nu tu, mă’! Tu! Aşa,ăla cu tricou’ cu Spiderman! Da tu! Închină-te în faţa mea…”, că era mai înalt ca mine şi mă simţeam complexat. Şi ce să vezi, că sprijineam în sens invers piedestalul unei anumite statui locale ieri, când îmi dau seama că, Alin - ăla de v-am îndemnat să-l sunaţi pe fix, pentru siguranţa voastră intimă, în articolul ?sta ? a fost colegul meu de clasă 3 ani şi chiar primii, pe care…credeam că nu o să-i uit vreodată, dar naiba o mai ţinut minte pe cineva din clasa aia, înfară de mine…Am depănat amintiri, mai exact el mi-a povestit şi eu am aprobat, mi-a spus cum, venea cu doi colegi la mine să se joace pe jocul meu pe televizor, că nimeni din clasă nu mai avea (hmmm…asta parcă mi-am adus aminte) şi mi-a zis el de nu ştiu câţi cimpanzei cu care cică am fost colegi (poate ei cu mine). Şi ne vorbim noi aseară, mă cunoştea el de ceva timp şi discutăm, ne dăm sama dă situaţie şi iaca, mai aflăm şi că stăm…că stă lângă mine. Cum mergeam noi spre casă, el fiind un pic turmentat şi cu chef de poveşti, uite că i-am luat şi interviu, să nu ziceţi că iar vă mint, că vă manipulez, că-s oligarh, că fac poliţie blogitică şi orice altceva, ce ar pune notorietatea inteligenţei mele. Aşa că, interviul…

Şi vede Vali că-i la modă să intervievezi…După succesul mondial pe care l-a avut interviul despre skatepark, dat de cei mai importanţi oameni din oraş (înafară de Dan, Gulie şi…ăla…Andrei), eu, şi cu Gulie, el pe post de semnat contracte de vânzare-cumpărare casă şi drepturi de autor, dat din cap să cred că am dreptate, ne-am gândit, adică amândoi pe mine, să facem în fiecare săptămână câte un senzaţional asigurat, cu vocea amândurora, despre ce-i mai trece unei gulii prin cap.

Până la articolul viitor, vă urez lectură plăcută la secţiunea arhivă, asta citiţi pe Creierul vechi şi nu uitaţi de strânsul de fonduri, că s-apropie ziua împărţirii prietenilor şi a reducerii personalului, adică (hai cu tobele)…16 Iulie.