Citarea lui Vlad, de ieri: Dacă nu mă citezi, pe blog, îmi bag pul*-n tine şi-n parchetu’ tău.
Dragă Vlad,
Titlul îţi aparţine şi doresc să-ţi laţi la o parte ustensila cu care urma să-mi molestezi parchetul. Felicitări pentru examen. Acum că ai terminat, te rog să vii ‘napoi urgent, deoarece nu mă mai încap adidaşii de unghii.
Cu drag,
Valeriu
Chiar astşzi (dar dacă citiţi articolul Luni, e ieri, sau Marţi, e alaltăieri şi tot aşa), se împlinesc fix 5 luni, de la aprobarea integrşrii cu obliga-ii depline şi drepturi nule, a Oliviei la „Organizaţia trupului şi sufletului regale a Valeriului”, adică OTŞSRAV, urmând ca mai apoi, să preia conducerea.
Se vor organiza depuneri de coroane şi castraveţi muraţi, în scara blocului.
Astfel, se va trece în calendarele de toate felurile, pe data de 1 a fiecărei luni, sărbătoarea:
”Unirea Valeriului cu Olivia şi intrarea minutelor lunare din abonamentul Orange”
Şi acuma, să vă împărţiţi voi, unii pe alţii: 
V-am spus mai demult, în articole mai june şi mai necoapte cum că trăiesc într-un cartier plin de gunoaie şi gunoaiele lor. Ca o continuare ambiguş a poveştii, am să vă scriu acum, izbindu-mi degetele de tastatură, despre cum, s-a mutat Grădina Zoologică locală, la mine-acasă. Desigur, mai apoi am realizat, printr-o cugetare pe toaletă, cu telemeaua-n braţe, că de fapt, oriunde aş ieşi, aş fi pe balcon. Balcon, pe care să-l supranumim curte sau ocol, în acest caz.
Constat pe zi ce trece, că bunica mea este ultima deţinătoare a osemintelor unor foşti dinozauri, pe care nu i-am stăpânit din cauză că eram prea mic, pe când nu trăiam pe aici, adică pe acolo, pentru voi. Spun asta deoarece nu cred că este vreun animal pe care să nu-l fi hrănit această viitoare octogenară. Momentan, casa mea conţine 3 câini, 1 porc de Guinnea, 1 hamster, 3 pisici, am mai avut 2 papagali, dar unul a înjunghiat de moarte cu cuţitul de pită a 4-a mâţă şi apoi a fost asasinat, el şi cu soţia lui, de către cele 3 rămase. Astăzi, pe când filosofam singur în eterna budă, în care mi-am conceput versetele pe care le-aţi citit, mi s-a spus cu subînţeles că s-a închis Grădina Zoologică din Oradea. Am zis: „Hmmm…Bine.” şi n-am băgat de seamă. Când ajung înpoi la calculator, se îmbulzeau oamenii, d-aproape-mi îmbordau calculatorul, toţi, să vadă „ghici ce?”…ăăă…ghici ce? Un nou animal, acesta mai urât cu care am anumite sechele din copilărie, datorită unei asemănări a danturii mele cu dantura lui. Dacă nu v-aţi prins, faceţi bine şi recitiţi acolo mai sus. Şi fiind toată lumea entuziasmată, cu ursitoare ce preziceau viitorul puiului de iepure şi bucurie mai multă decât de ziua mea, mi se spune: „Ştii Vali, laba de iepure, aduce noroc!”. Bun, îi zic. Când sar să masturbez iepuraşul, să vezi cum vine mătuşă-mea cu un al doilea pui, tocmai fătat. Câştig la lotto, mi-am zis, şi din spirit civic reconstruiesc Zoo-ul. Să nu spuneţi că nu m-am sacrificat pentru voi.
Până la urmă, de fapt, tot ce scriem, este scris în ultimii ani de viaţă.
Am urmărit în debitul zilei de astăzi, printre multe alte lucruri pe care le-am făcut sau am zis că „am să le fac”, fără să fi făcut în prezentul trecut vreunul din ele, gala premiilor metaforice şi fizic ipotetice „Tânărul Jurnalist al Anului 2007”. După cum aţi aflat din orice blog, ales aleatoriu, din blogosferă, câştigăreţul la secţiunea bloguri sau cum i se mai zice, jurnalism interactiv - că dară mulţi cred că dacă ai un blog, eşti jurnalist, plus că asta sună ca jocurile acelea stupide, „acum pe CD!” pentru copii care abia învaţă să citească 2+1 - a fost Darius. A fost. Gata. Nu mai e. Trecem peste. V-am(pe ce sunteţi), mai povestit eu despre chestiunea aceasta şi ca să se scoată pentru prăjitura promisă, a scris Darius al vostru (Mirmen şi Carcea) un sfert de articol, fără să?-mi menţioneze numele (bine amu’, nu băgăm în samă banner-ul de 657×110 de la sfârşit) şi adăugând în mod bizar o legătură cu problemele sale testiculare, în titlu.
Je suis délsolé.
Şi apropos de asta, că uitai să vă spui motivul pentru care i-aş face spike-uri întregi de trafic lui Darius, chiar fără să-i pun linkul, cum mă uitam eu cu un ochi la televizor şi celălalt la fundul Oliviei (care este intitulat urât deoarece tocmai şi-a permis să corecteze cuvintele regale) observ atrocitatea, pedepsită legal şi ilegal cu ani întregi de moarte, faptă cataclismă şi catastrofală în lumea blogerilor, comisă de marea organizaţie ce-nmână premiile verbal, şi anume (nu v-aş spune, aş mai scrie încă fraze întregi cu subînţeles şi cu 1 verb la 3 rânduri): Nu i-au scris linkul corect!
Aşa, acuma c-aţi aflat, aşteptăm blogosfera să se trezească şi să facă glume pe măsura inteligenţei, despre Freedom House, premii, Darius, maică-sa, taică-său, diacriticile adăugate de mine pe poza cu taică-său, sfertu’ articolului despre mine, articolul meu de ieri, iepurele şi mîţul meu şi într-un final, după toate astea, se va descoperi faptul că sunt gay. Mda. Desigur, toate acestea, doar din simpla existenţă a lucrului cel mai important, care ne leagă pe toţi blogerii şi anume…link-ul. Se pune-o mare greutate pe seama link-ului dintotdeauna şi nu este un fenomen care va înceta. Se fac eforturi mari pentru plasarea convenientă a link-ului căcatului pe care l-ai creat. Se tatuează oamenii, îşi fac tricouri, cioplesc bebeluşii î formă de link-uri, orice, pentru o gură de trafic stins cu o gură de bani. Acuma aţi aflat şi răspunsul pentru care, porcii ăia de au articole cu link-uri spre alte site-uri care au şi ele link-uri spre alte site-uri care au link-uri spre YouTube, de mi se încolăceşte cablul mouse-ului după mâini, iar până să ajung să văd video-ul pe site-ul ăla ciudat, YouTube, mor constrictat de USB, au ajuns să fie A-Blogger, adică cel mai cu cel mai mult trafic şi cei mai mulţi bani. Nu.
Apropos, Antena 2 tocmai mi-a tradus „hi5” în ”Bate cuba!”. Izola-ne-am pe CCP, să ne izolăm…