O mai veche cugetare a Oliviei, spunea: Casele noastre sunt egal depărate una de cealaltă…
După cum aţi observat şi-aţi şi pus botul, desigur, noua modă în blogosferă este să faci, de plictiseală, lipsă de trafic şi dezinteresul celorlalţi pentru cazul lui Ariel, bloguri pentru oameni care nu dau doi bani pe tine ci mai degrabă lei, dacă-i încaieri. Li s-a făcut o serie de bloage unor persoane din mass-media precum şi lui Năstase, acesta fiind ultimul netot care a răspuns la provocare, că poate l-or mai vota tinerii. Greşeala lui a fost să scrie tot aceleaşi plictiseli, prin care ne explică prieteneşte cum, criticile din anumite ziare îl deranjează, ceva ce ştiam. Propun un experiment. Dacă nu-şi acceptă Băsescu blogul şi o să vă întrebaţi de ce, votaţi toţi pe Năstase, până conduce ţara şi pe foi, iar apoi citim post-ul prin care ne spune că de ce renunţă la blog.
Acest fenomen, acela de a umple blogosfera cu bloguri fantomă, dupe părerea mea, care are şi ea o anumită influenţă în perimetrul spaţiului meu cranian, are de adus numai pierderi pentru comunitatea de blogărşi. Păi că de ce? Păi ia aşteptaţi voi, până-şi face şi Andreea Marin, Akcent, Arsenium şi Bănică Jr. (care n-o va avea la blogroll pe Mihaela Rădulescu). Dacă e pe d-astea, propunem şi reclame Dolce & Gabbana pe AdSense. Cea mai proastă parte va veni când o să citim mass-uri cu „ar3 cin3va 9a melodi3 a lui arsenium???????? plz plz :))” şi mai apoi „gata, nu mai imi tl3be! am gasito p profilul lui wordpres! intrati si voi car3 o vr3t arseniumlover.wordpress.com”. Şi desigur, ultima, ceea care va pune capac, imitându-şi idolii, o să apară bloguri de genul piczo.hi5.com şi astfel sugerez şi o schimbare în sistemul de blogging Wordpress, prin care se vor face şi la ei e-mail-uri spam cu invitaţii ca să-ţi faci şi tu blog.
Deci totul a mers după modelul: Dacă e cunoscut, haida să-i facem blog.
Am f?cut blogul Canicula, iar toată lumea spera să aibă un succes atât de mare, încât să pot face bani, să mă las urgent de blogging şi să mă mut undeva în Zimbawe. Dar desigur, ca orice român de rând, au stat şi-au făcut nimic, mi-or pus beţe-n roţi şi s-or dus la Dumnezeu să-i zică repede ce-am mai făcut şi ce-am mai scris, dar n-or intrat să scrie, ca să mă îmbogăţesc, să mă pot muta cu 2 blogeriţe, un sac de castraveţi şi monitorul meu Philips de 17”, în Zimbawe. Boilor, de vreţi asta, mi-aţi fi cumpărat şi bilet de avion de-aţi fi ştiut să vă orientaţi geografic spre locaţia Zimbawei. Oamenii n-au scris pe Canicula Blog pentru că n-au înţeles în mare parte scopul. Eu mă săturasem de atitudinea presei prin care face senzaţional din orice, satirizând conceptul de presa-online. Da’ parcă n-am râgâit îndeajuns de sugestiv.
M-am săturat, sincer v-o spun, cu mâna pe blog (de frică să nu mi-l furaţi dracului cînd mă vedeţi atât de patetic) de toată presa asta şi toată blogosfera, formată majoritar din cap-pătraţi, care transformă totul într-un mare trackback. Aşa că, să privim, cu atenţie, la conceptul transmis de Canicula Blog. Canicula blog este o caricatură a mass-mediei. Ea a întruchipat mass-media, într-un blog şi precum modelul de bază, toţi tâmpiţii (deşi nu au făcut-o) au avut şansa să scrie, de ce-i doare pe ei, sub pretextul că cică ar scrie despre o ştire de senzaţie. Blogul nu se opreşte, cum nici canicula nu o face, chestie pe care n-am simţit-o, am auzit-o la ştiri.
Şi iată, de fapt, articolul cu dezvăluirile şocante, pe care le doreaţi.
Eu am o mamă. Nu vă minunaţi încă! Găteşte bine, face facultatea, mai sforăie în timp ce scriu articolele… şi când le citeşte, dar conteză că o am, deci e a mea şi tot timpul am refuzat să o împart cu vreo miniaturizare, tot a mea. M-a ascultat şi bine a făcut. Mama, aceeaşi, care împreună cu tata, pe care îl deţin de asemeanea, el fiind persoană vitală în procrearea mea, precum şi în delegaţia spre RoBlog Fest (vezi ăst articol), m-au făcut pe mine, în ciuda zvonurilor cum că eu aş fi fost fiul lui Einstein, născut de soţia sa, Else, imediat criogenat, păstrat până în 1991 şi donat părinţilor mei actuali. N-a fost aşa. Vă zic altădată cum, dar acum, revenind…Mă gîndesc, că pentru unii, a căror taţi şi mame sunt dedicaţi în totalitate slujbelor…şi… unul altuia, să oblige un părinte să nu creeze încă un plod pe post de frate, ar trebui să fie uşor, prin convingerea celuilalt de inutilitatea acestuia, adică a plodului. Aşa că, uite că s-au pricopsit doar cu mine pe cap şi le-ajunge. Dar nu-nţeleg de ce le-ar ajunge, deoarece, eu, din când am cercetat după ce-am descoperit linkul de care vă ziceam, am aflat că am doar un singur defect, fără să luăm în considerare lenea. Şi de ce zic că lenea nu este un defect? Pen?c? intră în completare cu următorul, mult mai interesant dar penibil, defect, adevăratul defect ce mă mistuie de ani. Aşa că, eu sunt plin de lene şi am o mamă, suntem putrezi (eu cel puţin), dar nu de bogaţi, aşa că împărţim aceaşi toaletă de-o viaţă. Acum, vă rog să deşcideţi cărţi d-anatomie şi să observaţi organul genital femeiesc şi să vă imaginaţi, cum e posibilă, în zilele noastre o urinare a femei… Sau, dacă sunteţi fată, dragelor, nu trebuie să vă obosiţi cu cărţi şi d-alea, mereţi numa pînă la budă. Aşa că, după cum observaţi, este necesară aşezarea pe orizontală a colacului. E’, desigur că eu eram prea leneş să fac acest lucru, ca să menţin un anumit respect pentru persoanele de sex feminin din casă, aşa că m-am obişnuit, repetând acest lucru să, nu mai urinez în picioare. DA! Să ştiţi!
Valeriu nu urinează în picioare.
Adică nu mă piş privind faianţa, ci, mai aplecat, ascultând-o.
Acum, în sfârşit avem motivul pentru care să vă bateţi joc de mine, pentru ca mai apoi să vă fac subiect de emisiune de divertisment. Şi am aflat şi de ce eu mă piş pe, majoritatea persoanelor din domeniile în care sunt implicat - răspunzând concomitent cu „îi”(„îi” la toate persoanele) de căcat când mi se cere părerea despre acestea, pentru că literalmente, metaforic şi consecutiv - şi atunci când o fac sunt tot deasupra lor. Hahahahahahahahahaaaa…