Cu ocazia a 100 de articole, vă ofer videoclipul trupei Zgîrie Nori la melodia "Visul tău", pe care am avut onoarea să-l promovez cu acordul unui prieten, unul dintre soliştii trupei, Eugen Iustin.

Hai Olivia, propune un titlu…

Scris de Valeriu Cuc, în Iunie 20, 2007


Conversaţie cu Cipri, ăla de tot insinuaţi voi că mă copiază:
(a.k.a “How to deal with punk-skaters”)

Cipri: Ceau bă!
Eu: Ceau!
Cipri: Dă-mi banii înapoi!
Eu: Ce bani?
Cipri:
Ăia 50 de mii care ţi i-am dat.
Eu: Ce bani?
Cipri:
Ăia mă!
Eu: Ce bani?
Cipri: Ăia 5 RON! *încearcă să zică pe litere* C I……NCI RON. *nu reuseşte, skater prost!*
Eu: Ce bani?
Cipri: Ăia 50.000 ROL!!!
Eu: Aaaa!…ăăă…ya’ man, keep rolling!

Conform tradiţiei: „când ceva nu merge bine, trebuie să se întâmple ceva prost” până şi tradiţia nu este în stare de funcţionare corectă astfel încât se întâmplă atâtea lucruri cu valori antitetice că nu mai ştiu de care să-mi bat joc. Eu v-am spus că blogeri o iau pe arătură şi că nu mai are rost să-i citiţi, înafară de mine. Da, v-am spus, deci trebuia să urmaţi. Aţi urmat? N-aţi urmat. Amu? staţi să citiţi până……nu mai citiţi. Un armistiţiu s-a creat între mine şi RăzvanB. care include nemenţionarea sa pe blog, în schimbul schimbării de sex a unor fişiere. Precum şi a lui. Spre cea originală. Dar asta-i altă mâncare cu mult colesterol.

Cea mai naşpa fază din bloging mi s-ar părea, dacă s-ar întâmpla, să deţii un blog personal pe care tocmai să fi publicat un articol legat de o acţiune săvârşită în intimitate cu persoana iubită…şi să primeşti trackback…

Acum câteva minute, cam 180 adică 10800 de secunde, m-am întors de la un shoppiiiiiing (yea? gurl!!!) cu Vlad. Scopul principal ar fi fost să ne interesăm de un adaptor dă dinte-albastru şi un card MicroSD d-un ditamai…giga-u?. Aşa că ne-am luat p-acelaşi drum să mergem în cotare. După ce trecem prin magazine ca prin El Paso, ajungem în Selgros, unde găsim minunea. Pe jumate, că Dumnezeu era în Lotus.

Desigur, înainte să-mi fac apariţia în Selgros, mi-am anunţat pilele să stea pe poziţii că vin să fac cumpărături de miliarde, să dau cu bani încolo şi încoace, da mai mult încoace, mai înspre mine să mi pot lua înapoi. Am făcut rost de un act normativ, de la mătuşă-mea (ea fiind angajată), care înlocuia legitimaţia de Selgros şi m-am dus la standul IT. Probabil IT ar fi venit de la invisible…ăăă…T, că vânzătorul era pe nicăieri. Aşa că am concediat anumite persoane şi am fost servit, iar după toate astea m-au mai pus şi să plătesc şi neavând bani, l-am pus să-mi calculeze preţul în click-uri AdSense să văd cum fac…

Ne îndreptam noi spre ieşire şi aşteptam ştampila de ieşire ca să ieşim, dar totuşi nu ca să ieşim, ci ca să rămânem să facem garanţia, care, avea şi ea nevoie de…ştampila de ieşire. Mş simţeam ca de Crăciun. Am crezut că s-or fi convertit amish people şi au venit să cumpere tehnologie de ultimă generaţie (de fapt, unde există în România ultimă generaţie) în Selgros, Oradea, că al dracului, fiecare coş avea un televizor cu DVD, sistem sorround, vreo 20 de DVD-uri (care trebuie verificate fiecare!) plus alte cumpărături uzuale. Menţionez că noi nici măcar nu aveam coş. Dar am trecut şi peste asta. Am mers la Serviciu Clienţi, apoi la Garanţii şi după ce ni s-a specificat că are garanţie 3 ani, cu condiţia în care se aduce factura, garanţia, cutia…şi amprenta vânzăorului, am zis eu….

Aşa că, la chemarea lui Dumnezeu (aveam 6 apeluri pierdute, numa? el putea fi aşa insistent) ne-am dus în Lotus, exact la Diverta. Am luat adaptorul Bluetooth şi sincer mă aşteptam sş-mi cearş bani şi pe factură şi pe copia care şi-a făcut-o aia de la casă. Am răsuflat asmatic dar uşuraţi…

Am ajuns să am pile şi la Xerox-uri. Aşa că pe această cale dorim să o salutăm pe Alexandra Cioca şi pe restul prietenilor (Dănuţa, draga mamii) care îşi muncesc curu? zilnic în timp ce eu mă înfund cu pizza la 10 dimineaţa, în fund.

Şi…revenind la subiectul nostru preferat, adică eu. Am două chestii să vă întreb şi să vă spun: Prima chestie care se va termina subit cu semnul întrebării este: Ce dobitoc a căutat „muzica hause remixuri” şi a dat de pagina asta? şi a doua chestie care încă nu ştiu cum se va termina, pentru că nu am scris-o - dar o voi scrie după aferentul ? este: Am obiceiul de a-mi lăsa tab-urile Mozilla deschise, aşa că să nu vă faceţi speranţe - voi, ce folosiţi Google Analytics - cînd scrie acolo „Average time on site: 14:03:14…”

Şiii…ca să nu termin aşa pe nepusă masă, vreau să vă întreb, cum ar trebui să selectez într-o instalare a unui program, limba Japanese, dacă eu nu cunosc engleza?!?! Şi de ce scrie Japanese tot în engleză, de ce nu scrie în japoneză?!?! Mama lor…

Şi dacă tot vorbim de mame, aveţi aici una din uzualele mele conversaţii cu maică-mea, care, vă va fascina pe deplin. Şi mama şi conversaţia…

O poză..

Eu cu Olivia, , îmbrăţişându-mă

 

 






1 părere »

  1. [...] cei curioşi, Olivia; încă este a mea şi am învăţat să mă piş din picioare – lucruri care nu au legătură [...]

RSS feed pentru părerile la acest articol. TrackBack URI

Scrie-ţi părerea