Ne-am adunat aici, pe ăst spaţiu prea-sfinţit dragi e-noriaşi, pentru a discuta în pietate despre înalta întâlnire ASCOR , la care, unii dintre noi (eu) ne-am îmbulzit cu scopul de a recepta vorbele de duh din lampă ale maestrului Dan Puric, iar alţii dintre noi (voi, restu’) aţi huzurit acasă, în faţa diferitelor forme de amuzament. Şi bine aţi făcut, dragii mei. După cum ştiţi (ori ba) domnul Puric este cunoscut în ţară pentru conferinţele şi intervenţiile sale cu caracter teleologico-habotnic, în care, deseori, acesta prezintă pilde personale, îmbată publicul cu apă sfinţită rece şi nici măcar destul încât să mă convingă.
Dacă aţi reuşit vreodată să cuprindeţi în întregime o astfel de pledoarie, probabil, aţi observat că între toate hlizelile şi jocurile actoriceşti – care sunt, pe bună dreptate, de apreciat – cel de mai sus menţionat, construieşte, folosind maieutica ce-o aplică sinelui, iar apoi îşi dărâmă teoriile de dragul showului. Singura modalitate prin care un om de o asemenea greutate, cu un asemenea background – valori înalte pe care le recunosc – poate să vorbească unei turme, unei manifestări în stare pură a etatismului, timp de 3 ore, pentru ca mai apoi să lase impresia concluzionării unor probleme general-valabile, este prin însuşirea în mod dobitocesc a unor concepte, idei ale unor autori de marcă (Nietzsche, Petru Ţuţea, C. Noica ş.a.m.d) interpretate prin prisma îngrădirii telelologice, prin prisma propriilor convingeri şi credinţelor personale. Dar mai greşit e faptul că interpretarea este de natură… să-i zicem stupidă, ca atunci când un om îţi spune verde-n faţă şi nimic mai mult, iar tu-l treci prin noroiul convingerilor tale purulente.
Pe lângă trecerea de la citate din Goethe, la citate din Gigi (Becali), am auzit în seara aceasta un număr spectaculos de argumente bazate prin extragerea din context a unor idei, care pot funcţiona doar în contextul pe care autorii de mai sus l-au creat în scopul demonstrării unei anumite teorii, aleatorie, sau, mai grav, unei anumite idei ce-şi are esenţa total contrarie cu superficialismul domnului Puric – cazul lui Nietzsche. Precum menţionam mai sus, conferenţiarul ajunge să se contrazică şi-n cele mai stupide chestii, ca de exemplu „eficacitatea rezolvărilor creştine” argumentată prin afirmaţii de genul: „Du-te dom’le că n-am eu timp [...]”, sau „Vrei să vorbim acum despre Mântuitorul? Păi eu am de lucru […]” – afirmaţii scoase din contextul unei expemplificări prin diferite scenarii inventate de Dan – pentru ca mai apoi să se piardă în filosofie înţeleasă pe dos.
„Conferinţa” – dacă putem s-o numim aşa – care a avut loc în seara aceasta, a fost structurată extrem de prost, sau „semi-cretinoid” – cum îi place actorului să spună. S-a început c-o rugăciune, apoi s-a continuat cu o oră de monolog, iar după, 2 ore şi peste jumătate de răspunsuri la întrebări ce ilustrau inteligenţa publicului – pe măsură cu prestaţia, totuşi –, dintre care amintim: „Ce părere aveţi despre filmul […]”, „Când aţi avut revelaţia divină?”, sau întrebările demne de semidocţii şi pseudo-intelectualii de marcă, prezenţi în sală. Toate acestea, amestecate bine cu o doză de umor mediocru, vulgar pe alocuri, ca pentru „babe”, cele pe care domnul Puric nu le suportă – după cum a declarat – acest sentiment fiindu-i indus în oarecare circumstanţe de Petru Ţuţea, deseori elogiat – alături de Eminescu şi Gigi Becali – în monologuri, dar şi-n răspunsurile care n-aveau „nici o gară, măcar un peron” cu întrebările puse – şi totuşi, SURPRINZĂTOR, erau sub aceiaşi doză de superificialitate. Ceea ce m-a intrigat însă, a fost colerismul de care a dat dovadă oratorul, şi cât de bine - după ce a susţinut că el lasă-n plata lor alte religii, că „fiecare-şi plânge morţii”, adăugând o povestioară tembelă ce includea egipteni – poate să „facă băşcălie”, să încerce să ridiculizeze orientări diferite de ale lui. În fond, în asta constă tot „talk-show-ul” pe care-l îmbracă Puric în conferinţă creştină: băşcălie, preaslăvirea sinelui, contraziceri, exagerări, metafore drăguţe ale unor adevăruri deja cunoscute, lipsă de coerenţă, mai oleacă de băşcălie, mai o povestioară, mai o glumiţă fizică, mai un public cretin de amuzat şi uite-aşa ne pierdem 3 ore din zi, că dară „n-am timp dom’le”, că „eu am de lucru”.
Trebuie să recunosc că m-a impresionat carisma pe care a „dovdit-o”, căci dacă şi aceea dispărea sau nu apărea deloc, probabil plecam din sală în prima jumătate de juma’ de oră. Dan Puric este un om care face divertisment, este un om cu o cultură vastă – doar că însuşită mult prea greşit, este o personalitate care poate crea senzaţie în săli de studio sau la teatru, amuzând cu succes persoane trecute de vârsta a doua. Dar nimic mai mult. Nu trebuie perceput ca un prolific conferenţiar, nu aduce nimic nou decât scenarii frumos puse la punct ce includ aroganţă şi vulgaritate moderată, pe alocuri un vocabular de „mahala” şi concepţii creştine bine îndoctrinate.
Daaar!, să ştiţi că abia aştept reacţiile, cum am să-mi primesc eu şuturi în fund de la cei care ne-au fost alături în această seară culturală, de la Perţea Emanuel la Teofil Stanciu, „că-ce?!”, „că-cum?!”, „darvai!, cât de superifical pot să gândesc, şi recte, să scriu.”; am scris acest text ca să ne calmăm naibii o dată, să „ne prindem”, să categorisim, cum doriţi să-i spuneţi, să nu mai acceptăm tacit tot ce spun unii pe care-i considerăm de vârf în scara verticalizată a valorilor fiecăruia, doar pentru că-i în ambalaj de catifea.
***
Aici este monologul de-o oră pe care domnul Puric la susţinut. Îmi cer scuze pentru întârziere.
“darvai ! cum am putut lipsi! … interesant sa`l aud cum isi dizolva singur teoriile Puric aista .. btw nu uita sa pui pe blog manuscrisul eseului de la olimpiada de filosofie . ( si DA ai inteles bine : MANUSCRISUL pune`l ! )
Manuscrisu’-i la loc de taină, iar ce vom pune fără să ştie nimeni îi pe de-a dreptul tastascrisul.
Dan Puric, a actionat ca un ousia, crezandu-ne pe noi efemeros
P.S.Nici intrebarea mea nu ti-a placut ?(cea pe care moderatorul a numi-o critica) De ce Neamul si Biserica sunt absolutizate ?
Am uitat sa mai pun o intrebare(daca nu aveam laringita ma si ridicam)de ce ocoliti toate raspunsurile ?
Pletosule, scrii coroziv, agresiv, da’ cinstit. Atâta reproş aş avea că, facând inventarul gafelor şi contradicţiilor, nu se vede care e “obecţia” ta de fond. Sau ea se referă (doar) la prezenţa şi discursul lui Dan Puric în general?
În orice caz, citindu-ţi monologul, n-am priceput de ce “însuşirea în mod dobitocesc a unor concepte, idei ale unor autori de marcă (Nietzsche, Petru Ţuţea, C. Noica ş.a.m.d) interpretate prin prisma îngrădirii telelologice, prin prisma propriilor convingeri şi credinţelor personale” este o mare vină. Mai întâi, cum se probează dobitocia (pentru unul care n-a asistat la chestia aia)? Apoi, cum se poate scăpa de “îngrădiri” şi de “convigeri şi credinţe personale”? Dacă tu însuţi nu ai scrie din propriile-ţi îngrădiri (sau dez-grădiri) şi convingeri, atunci ce rost ar mai avea să scrii? Aş fi mult mai interesat să văd care e cusurul unor credinţe, iar nu faptul că sunt rele pentru că sunt personale.
Pentru că domnul Puric a “scos din context” şi, fără să analizeze înţelesul transmis de acei autori, şi l-a însuşit, dându-l ca un argument a ce ar dori el să zică, orice-ar fi acel lucru.
Nu se poate scăpa de îngrădiri când propovăduieşti o credinţă de masă.
Şi băi, Emanuele, griji cu virgulele între subiect şi predicat. Nu mi-o plăcut întrebarea, o fost cea mai stupidă din tătă seara. Câh!
băi=recipiente servind la efectuarea diferitelor operaţii tehnice sau chimice cu jutorul unor lichide şi soluţii.Lichide sau soluţii chimice folosite pentru efectuarea unor asemenea operaţii( de galvanizare, de developare).
Valeriule, tin sa te anunt ca virgula este o conventie(in cazul in care ai studiat lojica si semiotica).Daca lasam subiectul logic al judecatii : Dan Puric fara de virgula, ma refeream doar la Dan Puric ca si persoana.Am pus acea virgula ca sa simbolizez idea de Dan Puric.
P.S.Ti s-a parut stupida intrebarea pentru ca nu i-ai inteles insemnatatea.(Si daca ti se parea cea mai stupida, o aminteai la exemplele de mai sus.)Viziunea totalitara a bisericii, suprapune limes-urile Bisericii peste cele ale comunitatii nationale si ale persoanei particulare.Se dadea garant al unui fatalism perimat, ca specialist al “exorcismului” profetic.Toate inviate pe o cultura carenta plina de diformitati provocate de puteri caricaturale.Biserica si Neamul au devenit din mijloace, scopuri, impenitenti al unui absolutism si vizionarism beteag.Daca aveai demnitate in tine te ridiacai, luai microfonul acolo si iti expuneai problema.
Si inca ceva : ai ocolit provocarea si intrebarile lui Teofil Stanciu precum Dan Puric intrebarea mea.
Eu zic că Dan Puric e un imbecil sadea. Că are un IQ de găină (ș-aia beată) și că nu e în stare să lege două vorbe coerente. Nu numai că scoate idei din context, dar vine și cu chestii perimate, precum apelul la memorie. De ce aș avea nevoie de memorie? Ce mă intereseaza că moare toată lumea, dacă eu o duc bine? Iar ăia pe care i-a pomenit ca martiri ai neamului românesc sunt niște proști, mai ales cei care s-au opus comunismului. O parte dintre ei ar putea fi în viață, alături de familie, umblând la cumpărături în Real și Selgros, făcând bani de să-i întoarcă cu lopata și apoi cheltuind în neștire. Dorința lor de libertate nu a fost decât un moft idiot și misticist, care le-a adus moartea. Mult mai important era să-și dezvolte versatilitatea necesară supraviețiurii în jungla existenței.
Creștinismul individului vorbitor e anacronic, desuet. Misterul de care vorbea reflectă impotența lui discursivă. Fiindcă e foarte clar pentru toată lumea că lucrurile sunt destul de ușor de priceput. Dumnezeu nu e misterios, ci doar capricios și rigid.
Singurul argument serios folosit de Puric a fost poanta și efectul asupra publicului l-a obținut prin retorică, nu prin argumente.
Ilustrările lui sunt culese din surse obscure și deloc credibile. Oameni precum Ernest Bernea sau exemplificări precum proverbele nu au nicio relevanță în contextul discuției despre neamul românesc. Iar acest neam românesc este departe de a fi inteligent și înțelept, e mai degrabă o adunătură de migratori proști, manipulabili, habotnici și docili. Nimic valoros nu au dat vreodată lumii. Brâncuși a fost un tip care a speculat snobismul occidental, la fel și Cioran sau Ionesco.
Să iubești neamul românesc e dovadă de retard mintal sau deficiență afectivă severă. Orice discurs care vine dintr-o prea mare iubire este o exaltare nepermisă și demonstrează lipsă de luciditate.
Amestecul valorilor este o falsă problemă, remarcată în special de frustrații care râvnesc fotoliile ocupate în prezent de alte mamifere bipede. Axiologic vorbind, nu ne interesează reperele, deoarece creierul nostru este suficient de dezvoltat încât să se orienteze în absența oricărui punct de sprijin. Fiecare este capabil să dezvolte pentru sine însuși un sistem moral eficient și echitabil, fără să se raporteze permanent la așa-zișii oameni mari ai neamului. Și e necinstit să compari oamenii între ei, fie și în scopuri didactice. În felul său, fiecare individ a avut calități și defecte.
Apoi e penibil ca în secolul XXI să opui drepturilor omului tradiția strămoșească. De parcă asta ar mai avea vreun rost. Ea trebuie uitată și deversată în buda istoriei. Acum e necesar să sprijinim prin toate mijloacele lupta pentru drepturile minorităților, ale animalelor, lupta pentru corectitudinea politică - cea mai înaltă formă de respect inventată până acum de omenire.
O cunostinta dorea sa-l cheme la o Conferinta de pantomima ca sa joace ceva cu alti tineri actori, insa a cerut 5000 de $.Pai, unde e Domnule Puric credinta jerfitoare si identitatea neamului roman care slujeste pe degeaba ?
Emanuel, mamă, calm dragă, să-ţi pup fruncea de coleric. Legat de întrebare… păi nimic legat de întrebare, căci mai sus răspundeam la “Nici intrebarea mea nu ti-a placut ?”. Chiar tre’ să spun ca pentru proşti - nu că ar vreunul citi blogul ăsta… “Ba da, să ştii că mi-a plăcut, ai punctat foarte bine [...]“. Ce căcat să-ţi zic? Dacă nu m-o impresionat contextu’, ce părere crezi că am despre cei care vor să afle mai multe despre “el”?
Domnule Teofil, apreciem spiritul ironic; totuşi, duceţi discuţia într-o zonă în care eu n-am ce să răspund şi Emanuel aici online de faţă sare că “HA! HA-HA! N-ai ce să răspunzi, Vali, ocoleşti, sâc-sâc”.
Deşi n-are de ce să-mi pese, am să-ţi las un post-scriptum: Să-ţi corectez “idea”, sau aşa doreşti s-o las?
[...] Adăugare ulterioară: Într-un final, am reuşit să pun monologul lui Dan Puric, din conferinţa susţinută în 3 martie, în Aula Magna a Universităţii din Oradea. Îl găsiţi în curu’ articolului de aici. [...]
cum nene sa numeshti curajul de a fi liber atunci cand majoritatea mergea in 4 labe,un moft?cum nene sa pui mersu in selgros in timp ce te scarpini in cur si ragai drept suprema realizare in viatza? cum is prostofilii ashtia moderni care arunca cu shushu doar ptr ca e cool sa ai aeru asta de tanar trecut prin toate si sictirit de tot…
cum e posibil sa te asemeni atat de mult cu darius? o fi de frica proastei interpretari pe care cititorii ar putea s-o aiba daca ai fii original, filtrand prin propria ratiune ceea ce doresti sa spui… pentru ca ceea ce fac unii, precum amintitul purec, cand incearca sa puna o amprenta buna proasta cum o fi pe o idee este catalogat aici ca blasfemie…
doar il imiti pe jeg. dar esti in alta echipa.
De fapt, Darius îmi şi scrie articolele.
Şi aştept adevărata identitate, dragă, să nu cred cumva că ţi-i frică s-o arăţi voit.
Dan Puric - filozoful satului :))
Sorin Lavric despre Puric ca Mogaldeata
http://www.romlit.ro/www/texte08s/rl22/1-6-1.html
Aici gasesti o alta prelegere a lui Puric…de data asta video..am ajuns la concluzii asemanatoare cu tine…se foloseste de charisma pentru a indoctrina