Vali: Dacă mai iei droguri, ţi le bag pe gât!!

După cum vedeţi, începeţi să citiţi un nou articol, care se vrea şi acesta plin de umor din-ăla cras. De data aceasta, am decis să scriu fără să mă opresc, să corectez vreo virgulă, o diacritică sau orice altă greşeală. Nu, n-am să-l pun pe Răzvan să-mi corecteze articolul şi am să-l las aşa, în stare brută, fără păr, dezbrăcat, tocmai trezit din somnul conştiinţei literaturale. Acuma oftează, Răzvane, pervers ce eşti…

Mă întreb, acum, când, scriu, cuvânt, după, cuvânt, despărţit, de, virgulă, pentru că mă plictisesc…pardon, mă plictiseam, deoarece am încetat să aplic acel semn de punctuaţie după momentul realizării existenţei acestui procedeu de către voi, dacă oare vă aşteptaţi la ceva de la aceste rânduri. Probabil, după cum am spus mai sus, vă aşteptaţi să fie ceva foarte haios, dar cu subînteles adânc, care să le plaseze, rândurile, căci de ele vorbim, pe o altă scară a evoluţiei conţinutului acestui blog. Până aci am fost coerent.

Întrebare: De ce vor femeile un fund proeminent, atât de proeminent încât să pot să-l văd, pe după umăr, când discut faţă-n-faţă cu ele? O curiozitate de-a mea…

Azi am făcut nimic. Sincer. Deci sunt gata să scriu.
M-am trezit, ca norocu’, pe la 2, după ce am dormit ca un nesimţit 12 ore, şi-aş mai fi dormit dacă nu m-aş fi trezit în propriile lovituri de pălmi + bonus câteva cadavre de muscă pe faţă. M-am dus, mi-am micşorat organul genital într-un duş de 3 minute (nu, nu cu Gulie ? vezi articolul ăsta) şi m-am gândit să mai fac o kilă de nimic, că dară nu strică. A venit Dănuţ la mine să-mi grohăie cum s-a despărţit de Larisa, cum şi-au rupt ei legătura, recte, s-a lăsat de proxenetism. Niciodată n-am înţeles…

Se-apropie ziua mea. Când îs născut? Recent…că dară îi acuma, imediat.

Hahaha! Pot să încep aşa? Aşa…deci…ăăă…Hahaha! Un scuter, roşu, fain, pentru toţi şmecherii de şmecheri, care e şmecher de tot, pă’ viaţă, până la capăt sau până vine mă-sa, şi dejesupt: Concurs! TV MANIA TE PUNE’N MIŞCARE. Da? Nici măcar nu pedalezi, mă vacilor, ce mişcare-i aia? Nici pletele cu gel nu-ţi flutură-n vânt, că şi se-mput sub presiunea căştii. Tot în aceiaşi revistă, prima dovadă clară de misoginism în mass-media, înafară de filmele porno, Creierul cu Plete sau relaţia Valeriu-Olivia: se arată un tip, cu o cască pe cap, pe un scuter, zâmbind, către o tipă, care merge pe jos, ţinând o cască în mână şi sprijinindu-şi un hârb de bicicleta de coapse…

Varianta mea de premiu:

3X Mountain Bike TREK 3700 *sunt atâtea modele de Mountain Bike?!*

Motor: Locomotor;
Cap cilindric?: 0.0 cc;
Carburant: Benzină fără plumb, petrol, hidrocarburi, carbon şi benzenuri;
Pornire: De pe loc; automată, la vale.
Răcire: Prin strănut, tuşit şi dureri de cap, la 3 ore după scoaterea căştii.
Cutia de viteze: Ăăă…Checked!
Suspensie: Asfaltul;
Frână pe faţă: Rezultă: Picat în cap;
Frână pe spate: Acţionată prin frecatul tălpii pe roată.
Greutate: 3 kg fără biciclist pe scaun;
Viteză maximă: Nelimitată în limitele legii.

Pe sfârşit, o notă, după condiţiile de participare: La acest concurs, poate participa orice cetăţean român […] cu excepţia celor care au scris acest anunţ, sponsorilor, colaboratorii lor, prietenii colaboratorilor lor şi rudele acestora, angajaţilor Ringier România, a colaboratorilor, a rudelor, a prietenilor lor precum şi a prietenii prietenilor lor, a colaboratorilor acestora sau a everilor. Şi ungurilor.

Aşa că după, toate aceste reclame, descopăr cu stupoare faptul că se pot da mass-uri în TvMania. Era o reclamă, cam cât jumate de pagină, pe care scria: „A apărut noul număr al revistei Lumea Femeilor”. Nu s-a menţioat care număr şi astfel mi s-a zgândărit mândria mea de profesionist, că măcar, canalii ce sunteţi, eu scriu ce articol nou am publicat, în mass-uri.
Toată lumea se plânge de cei care dau mass-uri, în mass-uri. Ş-apoi mai dau un mass şi-şi cer scuze de el. Şi când dai tu mass-uri, te roagă să nu mai dai mass-uri. Apoi, după ce i se scurge clepsidra cu timpul la calculator, ca să mimeze că are viaţă socială şi că discută cu peste 20 de persoane în acelaşi timp, sau chiar că are 20 de persoane în listă, dă un mass de ne urează să avem toţi vise pufoase. Proastă, îs alergic la pene!

(mass-uri, sau mesaje date la toată lista din Y!Messenger, mami)

Uneori, trebuie să rămânem cu ceva din articole. Păi, din ăsta nu se va întâmpla. Totuşi, precum am promis şi-am amânat, am trecut peste şi ne-am făcut că plouă, am făcut pâmnă la urmă interviul cu Gulie, pe care dorim să vi-l dăm spre ascultare. Vă prezentăm, cu surle şi tobe dezacordate, tobe ce-ar trebui să creeze suspans, nu parada Gay, ci:

3 MINUTE DE GULIE

Am promis că voi scrie un articol, fără să mă uit la greşeli. N-am făcut asta. Dar totuşi, voi aţi continuat să citiţi, deşi la un moment dat, v-aţi dat seama că n-aveam cum să scriu asemenea chestii pe nerăsuflate. Vedeţi, asta nu suport eu, când oamenii încearcă să ?te împace?, să-ţi împace dorinţele. Aş fi putut să scriu un articol filosofic, despre ce-mi trecea mie în acel moment în cap, dar m-am răzgândit şi v-am încărcat cu ceva debitări din ce mi-a trecut prin palme. Situaţia asta a fost ceva de genu’: decât să mă gândesc unde ţinem hârtia igienică, m-am şters cu palma…