O explozie de tăcere

UPDATE: Este prima şi ultima oară când fac acest lucru pentru cei care caută şi nu găsesc.

Melodia “Tu Cafe”, a trupei N.O.H.A o găsiţi făcând click aici, iar remixul ei făcut de DJ Jonnessey se găseşte făcând click aici.

Celora care nu cunosc problema, le recomand să le downloadeze ambele variante ale melodiei.

***

O explozie de tăcere

De zile mă plâng domnului zeu
de teribilismul de care a dat dovadă,
atunci când ne-a creat cu migala chinezului
şi ne-a aruncat printre alţii pe stradă.

E tare strada; doresc s-o dau mai încet
şi nu pot din cauza Lui.
De zile întregi mă repet, mă repet,
şi plâng continuu din cauza zeului.

Cât de excentric ar fi putut să fie,
când ne-a creat doar pe noi, dar nu şi pe vechi?
Cât de teribilist a putut zeul să fie,
când ne-a creat pe toţi cu găuri în urechi?

Iar acum stăm cu toţii ca nişte rebeli,
acum suntem inconştienţi de ce suntem.
Acum ne pedepseşte pentru ce-a făcut şi El,
acum ne facem găuri şi le-ascundem.

Strada doar vine şi pleacă,
iar zgomotele-i infernale în două găuri mă ard,
Acum singurul nume care pare să tacă
e al tacului ce-l folosesc la biliard.

***

Poezia este dedicată lui Drăgan, fără vreun motiv anume, înafară de acela de a mă comporta precum un tembel deoarece am să dau impresia de “ştim noi ce-am vorbit vineri seara în Lord’s” - deşi nu mai ţin minte, “da-mi place” când oamenii expun public probleme al căror subiect nu-l cunosc decât cei în cauză.