1. Persoanele care fumează „iarbă” pot fi uşor recunoscute după pozele cu frunză de Marijuana de pe profilele lor de hi5. Toate. Această tradiţie îşi are locul şi în modă (fiind o obligaţie a adevăraţilor „consumatori”), exprimată prin şepci, bandane şi baticuri, toate afişând semnul distinctiv menţionat mai sus.
2. Toţi fotbaliştii profesionişti poartă echipamentul oficial al echipei la care activează atunci când se află pe stradă.
3. Tuturor celor din lista ta de Yahoo! Messenger le pasă ce melodii asculţi tu. Unii te adaugă în lista lor doar pentru asta.
4. Persoanele care sunt, sau cel puţin arată mai în vârstă decât tine au dreptul să aleagă pe care dintre cele 5 scaune libere din tramvai să stea, dar tot timpul vor alege să se aşeze pe al tău.
5. Mircea Cărtărescu este un vizionar în romanul său „Orbitor”.
6. Orice lucru este mai mic sau mai puţin decât cantitatea menţionată în eticheta dată.
*
Deoarece Elena, buna mea mamă - după cum o cunoaştem - a dorit “articolul despre rezultatele alegerilor”, am să mai zăbovesc câteva cuvinte-n băltoaca aceasta de căcat întărit, galben după ultimele rezultate ale alegerilor. Am să vă spun că aceste alegeri au fost o premieră pentru Oradea, deoarece înafară de Bolojan, toţi candidaţii au strâns din pumnii stângi, i-au ţinut fiecare însuşi, ca “să fie într-un ceas bun”; apoi şi-au îndoit mâinile de la cot de stresul zilei alegerilor, şi când să facă gestul specific interjecţiei “Yes!” - crezând că au câştigat Oradea - şi-au caftit un cot în stomacul electoral.
O premieră, după cum spuneam, deoarece toţi - din nou înafară de Bolo - au pierdut din primul tur. Da, a câştigat cel care alături de toţi dumşmanii lui ai-li-li-la!, are, politico-schizofrenic vorbind, mai multe personalităţi decât o carte de istorie şi în sondaje - politico-matematic vorbind - mai multe feţe decât un cub.
Să înţelegeţi că alegerile sunt singura tradiţie “bisectă” care, pentru puţin moment, poate întoarce mass-media 360 de grade. Singurul eveniment naţional în care majoritatea participanţilor pierd “ceva”, iar mass-media nu editează filmuleţe prăpăstioase, ba mai mult, este fericită de asta. De unde ştiu asta? În primul rând toate buletinile de ştiri au încercat să dea un ton pozitiv alegerilor, cum că românilor le-ar păsa de alegeri şi că ei CHIAR merg să aleagă. Fiecare ştire era precedată de către sintagma “În drum spre secţiile de votare”.
În drum spre secţiile de votare, 3 tineri au condus o maşină ce se îndrepta spre secţiile de votare sub influenţa alcoolului, acostând o fată care făcea “trotuarul spre secţiile de votare”, pentru ca mai apoi să se izbească de un zid. […] Accident soldat cu 3 morţi, care, dacă supravieţuiau puteau întoarce soarta alegerilor. În alte ştiri, astăzi, în sfântă zi de algeri, spre secţiile de votare […].
*
Ion Cristoiu: A fost aleasă Miss Penitenciar, deşi era acuzată de crimă. Păi cum vine asta?
Mircea Badea: Era CRIMINAL de frumoasă.
*
Revenind la veştile interne, bunicii mei au crezut de cuvinţă că avem nevoie de un nou bec nou la budă, aşa că au pus unul. Firul logic a fost urmărit până acum. Singura problemă a acestui bec este faptul că emulează puterea soarelui. Iar propoziţia precedentă nu a suferit nicio hiperbolizare. Dat fiind că buda noastră este una de 2 metrii lungime, 1 lăţime, prima dată când am experimentat puterea acelui bec, se întâmpla să fie noapte, iar eu, dacă nu-mi aduceam aminte acest fapt, puteam să cred de cuvinţă că însuşi soarele a fost adus să lumineze în budă, că dară în restul lumii era în beznă (”lumea” reprezentând câmpul meu vizual).
*
Eu cred că sfârşitul lumii va veni când am să primesc un mass cu asta. Adică, l-am ratat când a fost închis la magazinul Non-Stop din colţ. Aceste afirmaţii mergând pe teoria construită în spatele următorului dialog:
George: Bă Mago, Hristos a-nviat!
Mago: Da?
Valeriu: Băi da’ greu ajung massurile la tine…