UPDATE: Dă ce-i ăsta “pre-”?
Pe când stăteam eu cu Olivia, ieri, liniştiţi sub umbra copacilor, a început să plouă. Şi a plouat, într-un mod violent. Am fugit şi ne-am adăpostit sub umbra pereţilor putreziţi, într-un gang, cu ceilalţi plouaţi. Totuşi, nu de asta vom vorbi…
Mama lui PiPi, la telefon: Vladi, ce faci mamă?
PiPi: Ăăă…hipotermie.
După cum ştiţi, sunt unii oameni, care preferă să-şi arate preferinţele în materie de muzică, pe status, în Y!Messenger. E’, pe bună dreptate zisesem eu articolul trecut că Răzvan Bar e un pervers. Priviţi primul plug-in Y!MJerkOff, testat de de către Răzvan Bar.
Când l-a activat…
Apoi s-a bucurat, în momentul culminant…
Şi ca să fiu sigur că de masturbare e vorba, am dorit să-mi confirme…
Şi i-am promis că pentru o bere îl scutesc de publicitate, dar n-a vrut, calicul.
După un an fără de identitate, m-am luat şi m-am dus ieri, cu tutorele-mi, adică tata, cu Sebastian (proaspătul meu unchi), ca şofer şi ca intermediar între mine şi mătuşa Tamara a Poliţiei Orădene, la Evidenţa Populaţiei, să puşc un buletin. Am intrat, tata s-a dus să-l caute pe domnul C-o’sticlă şi noi (eu cu şoferul relativ – adică cel cu relaţii, da?), ne-am dus la sesiunea de autografe. După câteva mişmaşuri prin care am prejudiciat ţara de miliarde de dolari, euro, roni, lire şi yeni şi anume: am verificat actele necesare printării pe plastic a unui nou buletin ş-am ţucat câteva fane (toate înfocate, n-aveau aer condiţionat), am coborât pe scări, după procedeul bine cunoscut drept-stâng-drept-stâng, la un alt domn C-o’sticlă care ne-a ghidat către ghişeu. La ghişeu, o altă sesiune de autografe, direct pe foile oficiale ale Poliţiei şi apoi poza. Desigur, mi s-au oferit mai multe variante de fotografiat, astfel am ales varianta sepia, cu mici ajustări Photoshop şi link-ul la baza acesteia. Am mai apărut, la cererea viitorilor posesori, în câteva poze de buletine, alături de aceştia, ş-am plecat…
După cum am fost rugat, implorat de către Sebipopa, l-am însoţit în preluarea de comenzi Cristim, pentru a-l supraveghea şi nota la sfârşitul zilei, prin diferite sate. Aşa că, am plecat în trombă, mai ceva ca-n seriile NFS, cu Matizul lui. Care nici nu era al lui, era al firmei. Mda. Ce-am ajuns…
Am întâlnit mulţi oameni fără blog, casă, apă ţi săpun, mulţi oameni în ale căror case a ajuns vopseaua de păr, dar n-a ajuns lama de ras şi desigur, afişe ciudate, precum: Fumatul strict oprit! (?Gogule, dă şi tu drumu’ la fumatul ăla!?) precum şi o conversaţie de genul:
Ea: Picioare ai, fată?
Altă ea: Nu, n-am!
Tot ea, către Sebipopa: Bine, pune acolo, vreo 3 kile de picioare.
Ne-am învârtit prin sate mai ceva ca pe Trans-Făgărăşan. Ne-am întors acasă, mai graşi cu câteva grame de cârnaţ şi pâine.
Acum câteva zile, rupt de foame şi de lene, am mers la Olivia să-mi prepare delicatesele, specialitatea casei, în acel moment (că n-aveau altceva) şi anume: Pită cu pateu. Primele felii mi le-am uns eu pentru ca mai apoi să-i înmânez cuţitul, cu atenţie, ca să-mi ungă ea următoarele. Imediat am propus 2 metode prin care am putea uşura munca Oliviei şi pentru a ne menţine standardelor ei: Prima ar fi fost să muşcăm din pâine, din roşie, să turnăm pateu, muşcăm din cuţit şi le amestecăm toate printre limbă, măsele şi dinţi, apoi înghiţim mixtura. A doua, prin care am fi scăpat de uns, ar fi fost să plasăm întreaga conservă cu pateu direct pe pâine, desfăcută după preferinţe şi să muşcăm aşa din sandwich. În continuare, nu ne-am mai gândit la procedeul de eliminare a fecalelor.
Din lipsa de timp şi de chef, Creierul cu Plete doreşte să oprească redactarea acestui pre-articol aici. Va urma.
Şi una pentru Olivia…
