Scuze.

Stăteam şi reflectam cu ochii în oglindirea muncii mele de jumătate de an (arhiva) – iar acum nu-mi vine să cred că chiar a trebuit să verific. După cum ştiţi, am avut diferite conflicte cu oameni pe care – în fond nu-i cunoşteam – dar după cum spuneam mai sus, acţiunile acestora reverberau perfect şi fără urmă de eroare, în cuvintele mele, iar ce spuneam – să recunoaştem – era pe bună dreptate…adevărat. Nu ne putem ascunde lipsa de idei în abstractism şi necunoaşterea în anticalofilie.

Citind acele rânduri, scrise de mine, am înţeles că am forţat nota, am colorat în exteriorul conturului personalităţii mele, care mă determină deseori să fiu pasiv faţă de ceilalţi, atâta timp cât rămân în cercul meu, oricât de restrâns. Precum spunea şi Alex, îmi place să „arunc cu căcat”, deseori, caracteristică a temperamentului meu sangvinic. Nu renunţ la acuzaţii, dar sunt gata să îmbrăţişez o altfel de relaţie cu cei pe care, în mod evident, i-am criticat – nefondat în multe locuri. Cine sunt aceştia care-mi vor accepta scuzele, pentru că oricum nu au ce să facă? Drăgălaşii de pe blor.org. Da, în premieră interplanetară, Creierul cu Plete în frunte cu Eu, cere scuze celor pe care i-a acuzat, mai ales blor.org, toţi cei care apar pe acel site şi domnului Horgoş, inclusiv. DAR, să fie de înţeles:

1. Da, îmi cer scuze lui orădeanul.com, greheart.net, fără-sens.com, dar nu şi lui zona4.ro, pe care încă îl consider penibil.

2. În cel mai prietenesc mod spun că răspunsurile la articolul acela – care a fost mai mult un experiment, fapt dovedit că deşi au satirizat, tot am pus link către posturi – a fost sub nivelul celor care le-au dat.

3. Deşi domnilor Horgoş şi Seres le cer scuze pentru că i-am murdărit cu fecale pe hanoracul jurnalistic, tot consider că presa din Oradea este sub nivelul pânzei freatice şi că meritam cel puţin un articol de primă pagină, cu linkuri, nume, preaslăviri şi trimiteri la o continuare în paginile 2, 3, 4, 5 şi 6, totul numai despre mine şi ceva, poate, despre blogmeet.

4. Da, recunosc că am greşit, ca şi intrigă a acestui articol.

5. Doresc linkul acestui blog repus în toate locurile unde merita să fie. Da, sunt nesimţit până la capăt şi un avid al traficului mic.

6. Să se înţeleagă greşit că, DE FAPT, doresc să-mi fie citite cuvintele, propoziţiile şi frazele în direct, conform programului iniţiat de Naţional FM Oradea.

7. Să recitim cu atenţie articolul acela despre blogosfera orădeană şi să observăm, cu stupoare, că de fapt am spus că „sunt jenat să mă pun în aceiaşi oală […] cu asemenea bloguri, precum orădeanul.com, fără-sens.com […]”. Deci blogurile, nu oamenii, precepeţi?

Strângem în braţe, în special pe Lilişor, căreia îi şoptim în timpul acestei acţiuni emoţionantă, că tot a uitat să accepte comentariile legate de greşelile gramaticale de pe blogul ei. Da’ o strângem în braţe, atât de îndelung şi cu atâta presiune, încât Laurenţiu va scrie, cu linkuri şi tot tacâmul, un articol de ameninţare a vieţii. Amânduror.