Ţup în apă şi gata-i PiPi…comă.

UPDATE: Am lansat, spre deficitul multor personaje, pagina creaţiei, numită “Lirică“, ce poate fi accesată din sidebar, sau din cuvântul acesta, prin clic, desigur.

Titlul este inspirat din înţelepciunea Pituţului şi nu are legătură cu articolul, din moment ce mi l-a dat înainte să-l citească.

Explicaţia: PiPi: pipi se dilata in apa si nu trebuie amestecate

Eu: You know what they call the god of Jews? Jewsus!

Toată lumea aşteaptă cu ardoare următorul articol. Nu? Of! Aşa credeam şi eu. Păi, n-avem un subiect anume, aşa că am să-mi continuu aberaţiile în modul meu galant.

Eu, încercând să-l fac pe Alin, să oprească muzica: Man, do you know who’s gay?
Alin Sala: You!!!
Eu: U2, man…

Ştiţi ce nu-mi place, dar chiar la modul „deloc”? Faptul că îmi împart baia cu restul familiei. Problema nu e asta, că apă este din belşug şi nu e ca şi cum aş sta foarte mult acasă, dar când mi-e şi mie mai drag spălatul pe faţă, când dau să iau (?) săpunul, îl găsesc înnecat în fire lungi şi subţiri, pe care le bănui a fi pubiane.

Ce mi s-a mai întâmplat în ultimele zile…
(nu, nu mor, vă mai spun odată, ultimele zile, au continuitate în prezent şi viitor, nu vă bucuraţi încă; încă nu petrece Pantelimonu’.)

Mi-am amintit aflându-mă într-un loc mic şi închis, că acum câteva zile, mi-am uitat periuţa la munte.

Am ridicat casa la rangul de „cocioabă”, iar mai apoi, maică-mea văzând că-mi dorm prin felurite locuri nopţile, a ridicat-o la rangul de „hotel”.

Mi-am scos alocaţia şi-am reuşit s-o cheltui până după ieşirea din Poştă, în faţă, la intrarea.

Ş-acum, ce-am mai cugetat, în locul acela mic şi închis, adică-n budă…

După cum ştiţi, sunt o persoană căreia îi place să jongleze cu gramatica limbii române, pe motivul „dacă nu există o regulă, o inventez pentru ca să am dreptate”. Dar unele construcţii chiar au logică! Astfel, acum câteva zile, am inventat, datorită caracterului meu, am inventat formă a acţiunilor numită „negaţia continuă”. Nu, nu este un titlu de film, ci chiar o construcţie care urmează să-mi fie atribuită şi folosită cu menţionarea invenatorului, deci eu, plus link-ul, prin ridicarea decibelilor, indiferent de locaţia în care vă aflaţi. Staţi liniştiţi! Dacă Kenvelo e„anywhere” şi CCP-ul nu poate fi…

Aşadar, probabil, aţi trecut pe lângă ea, printre paragrafe, dar n-aţi observat-o. Sau poate aţi citit printre rânduri, unde aceasta nu se află, deoarece între rânduri, e spaţiul gol. Construcţia se defineşte prin negarea unei acţiuni săvârşite de o persoană –asta pentru cei care, atunci când povestesc ceva, ca să nu se facă de rahat turcesc, spun că „un prieten”- şi continuarea negaţiei, la nivel de continuu. Şi ca să dau un exemplu concret, am să folosesc un obicei din „repertoriul” propriu: „Eu fac nimic, încontinuu” sau „Vali nu ştie maghiara şi nu doreşte s-o înveţe, încontinuu”. De precizat că, această construcţie este validă, doar în cazul în care se elimină dubla negaţie, specifică limbii române. Şi ca să înţelegeţi la ce mă refer, am să dau un exemplu de dublă negaţie, imediat după viitoarele două puncte, care se află după cuvântul ăsta: „Nu faci nimic!”. E adevărat, după gândirea multora, nu fac nimic, chiar şi după a mea, doar că eu consider că nu este formulată corect. Astfel, v-aş minţi dacă v-aş spune că „nu fac nimic”, pentru că asta ar însemna că fac ceva. Şi nu fac. Deci nu-i corect. Adevărul este că eu „fac nimic”.
Mai există şi cazul triplei negaţii, cum îmi place mie să spun. Astfel, expresia „eu fac nimic” este echivalentă cu „nu faci nimic niciodată!”

Dar să revenim la oalele noastre. Ale voastre, că eu revin la bătucitul fundului cu patul. Construcţia de mai sus, se poate folosi şi în engleză, pentru cei mai anglofoni, dintre noi. Doar că este altfel. În engleză, se axează pe existenţa unui lucru care nu există, în fond. În engleză, putem spune că suntem plini de ceva de care suntem aproape sau chiar de tot goi. Am să dau un exemplu, din „repertoriul” unui anumit blogăr, pe care, îl respect foarte mult pentru că m-a inspirat în creerea unei sintagme, general valabile: „You’re full of missing brain”. Înţelegeţi?

Şi ca să închei (nu că m-aş grăbi să fac ceva), am să-mi exprim frustrarea despre titlurile ştirilor, care reuşesc, fără nici un dubiu să-şi auto-anuleze utilitatea. Mă refer la faptul că, din start, sunt atât de abstracte, încât dacă le văd fără să aud şi ştirea, lasă loc, la atâtea interpretări, că ne-ar da afară din Uniunea Europeană, la câte ştiri pot „inventa” pe baza lor.

Ce? L-au evacuat pe primarul Sectorului 2, Bucureşti, Neculai Onţanu?!?! AAAA! Nu? A! Au evacuat poliţişti comunitari proxeneţi şi prostituate, fără acte…Înţeleg.
„Că ce învârtiţi voi, nu e treaba noastră, problema este că locuiţi aici fără acte. Deschidem mai târziu o anchetă, să vedem dacă sunteţi proxeneţi şi prostituate, să v-arestăm. Deocamdată, staţi acilea aşa în stradă, până vin băieţii de la 112, Poliţia în AcţiUNDE? să vă salte.”

Ce-aţi făcut mă’? N-aţi greşit cumva fructul?