Un coleg: „Bă’ Vali, e soare afară. Hai batem nişte unguri.”

În unele momente ale vieţii, prin definiţie „importante”, în cazul în care manifestarea menţionării lor nu este latentă, trebuie ca un om matur cu scaunul sub fund, să iau decizii cu chibzuinţă şi făr’ de egoism şi să fiu atent în acelaşi timp să fac pe cât posibilu’ bine celor din jur care împreună cu mine, într-o mare măsură, sunt influenţaţi. No-no! Nu săriţi, că nu mă las încă prădat de hienele însetate de-al meu sânge, ce doresc să mă sfâşie cât mai repede posibil. Plus, că Pipi are examen.

Am menţionat şi în articolul trecut că sunt umplut precum un porc, în Ajunul Crăciunului, cu boabe, pilule, piuliţe şi alte farmaceutice, datorită stării grave în care mă aflu, alimentată de lenea de a mă duce la şcoală sau chiar ridica din pat, înainte şi după ora 12. După toate calculele făcute, raportate la pierderi şi câştiguri, direct proporţionale cu decizia mea, am luat o decizie ce cu greu mi-a fost dată, de către mine însumi, să o iau şi să o ţin aşa, pân’ o-i trăi fericit, la o adâncă bătrâneţe…

Am decis, să renunţ la şcoală, să mă retrag. Astăzi, 25 Septembrie 2007, m-am pensionat pe caz de boală: Gripă.

Care a fost demersul legal al acestei pensionări?

M-am trezit în această dimineaţă, cu dureri de cap şi de muşchi, fără să-mi fi amintit de vreo bătaie aplicată corpului meu, de către membre, aşa că am exclus această posibilitate. Nu consumasem nimic în seara din-ainte, deci mahmureala nu-şi avea locul în capul meu. Apoi, mi-am dat seama, uitându-mă la ceas, privind cum secundele trec lovindu-mi corpul de fiecare dată când avansau în timp, şi mi-am spus: „Îmbătrânesc…”. Cu frica de varice şi durerea de cap m-am îmbarcat în 4×4-ul tatălui meu, un Matiz Verde, şi traşi de 50 de cai puternici, am pornit în trombă spre medicul de familie.

Am fost examinat, reexaminat, observat, dus pe un OZN să mi se taie organele genitale, toate procedurile standard pentru a decide ce se va întâmplat cu starea mea precară, pe care o manifestam de hapt 3 zile. După zeci de analize, ecografii şi teste SIDA, doctorul meu, a pus verdictul: gripă (mă rog, şi SIDA în stare avansată dar asta nu era un motiv bun pentru o retragere din învăţământ). Pentru ca pensionarea să-mi fie aprobată, m-am folosit de aspectul meu fizic…adică de faptul că arăt bolnav mai tot timpul.

Până la urmă, mi-a fost aprobată cererea (orală, manifestată prin chiote şi „au”-uri) de pensionare, pe caz de boală. Mi-a fost scris certificatul de pensionare cu care voi putea motiva, pentru o anumită durată de timp neapariţia mea în unele locuri în care prezenţa-mi este solicitată precum şi obligatorie.

Şi ştiţi ce s-a întâmplat apoi, după vizita la doctor? Mi s-au prescris alte boabe, şaibe şi pilule. Cele pe care le luasem până acum nu erau bune.

Iar acum: Ştiri extreme.

Pituţ, către Olivia: Pfuai! Toată eşti de Vali pe bluză!

Maică-mea a tras recent concluzia că taică-meu are un fel de amantă (sau chiar mai multe), pe care o ţine ascunsă sub numele de Şedinţă. Totuşi, are un argument foarte bun, contra a ce spune maică-mea: Matizul era parcat în faţa A.I.G-ului. Şi cum ieri, taică-meu era „într-o” şedinţă, din acelea multe în care el intră, cuprinsă de nervi cu un spirit ernestcian îi trimite lui Florin un mesaj text, pe telefonul mobil. Citez: „ma fut in aig si ma duc la ing cu pensia”.

De obicei, când nu-mi place o mâncare, pun în exces ketchup sau muştar. Şi aşa s-a întâmplat când discutam cu Olivia, mai demult:

Valeriu: Stai că mânânc ketchup cu orez…
Olivia: ok…
Valeriu: Oh, shit, m-am făcut de mâini pe ketchup!

Chiar acum, din cauza faptului că între timp ce scriu aceste rânduri îmi concentrez atenţia şi asupra Y!Messengerului, am realizat că: Unii râd înfundat, unii râd în fundal, iar eu (râd între paranteze).

Pentru amatori şi pentru cei care cunosc într-atât de bine stilul, în sfârşit vă este motivată alegerea. Avantaje CLARE!